Ce mi-a placut la nunta mea

DSC_3574De mica am visat ca printul ce-mi va fura inima va fi unul cu ochi albastri, un zambet rupt din soare si-l va chema Andrei. Eram pe la gradinita cand mi-am faurit acest vis maiastru, sa ne intelegem. Si cum toate lucrurile se-aseaza frumos de-a lungul timpului in viata, sufletul meu pereche chiar are ochi albastri,  un zambet ce topeste si ghetarii, si da, dupa cum ati putut ghici, il cheama Andrei 🙂 Nu radeti! Uneori in viata chiar se mai intampla sa primesti ceea ce iti doresti 🙂

Iar nunta ne-am facut-o asa cum am visat amandoi – o petrecere frumoasa, in care sa sarbatorim alaturi de cei dragi cel mai frumos eveniment din viata noastra.

In primul rand, a fost nunta noastra, nu a parintilor nostri. Am facut-o dupa placul nostru, am tinut cont si de ceea ce le-a placut parintilor, pentru ca ne sunt dragi si-i iubim, dar ne-am oprit la ceea ce stiam ca-i face pe ei fericiti, nu la traditiile si superstitiile in care ei cred, dar noi nu.

Am avut aproximativ 85 de invitati – rude apropiate, prieteni si colegi. N-am invitat rude de gradul 7, vecini si  cunostinte de gradul 4 – am vrut o nunta restransa, la care sa ne simtim in largul nostru, ca intr-o familie mai mare, sa cunoastem bine toti invitatii, nu sa ne simtim straini la propria nunta, pentru ca nu cunoastem 75% din nuntasi, cum am vazut prin alte parti. Pentru unii conteaza sa aiba nunti cat mai mari, cu cat mai multi nuntasi. Pentru noi a contat sa fim alaturi de oamenii pe care ni i-am dorit aproape. Mare parte au onorat cu prezenta, cativa nu… unii din motive intemeiate, altii din pretexte puerile… dar asa se intampla in viata… la evenimente importante se cern prietenii adevarati.

Atat eu, cat si sotul meu, suntem firi pragmatice, adanc ancorate in realitate, prin urmare nu credem in superstitii. Credem doar in Dumnezeu si in noi. Prin urmare:

  1. nu am avut lautari si nici acordeonisti
  2. nu am facut hore decat pe ringul de dans, la restaurant – nu pe strada, nu in fata blocului
  3. nu am rupt niciun colac

De ce?

  • in ziua de astazi majoritatea lautarilor si acordeonistilor nu mai sunt artisti adevarati, ci mai degraba niste cantareti jalnici, a caror companie nu ne incanta nici pe noi, nici pe nasi
  • da, in trecut era o mare rusine sa ramana o fata batrana, si era un prilej de mare bucurie atunci cand fata se casatorea. Astfel, vecinii si intreaga comunitate trebuiau sa afle faptul ca fata familiei si-a gasit un sot si paraseste in rochie alba casa parinteasca – prin urmare cel mai bun lucru era ca acestia sa fie atentionati prin chiuieli, muzica populara si hora miresei dansata in fata casei. Dar astea sunt obiceiuri din trecut, pe care noi nu am vrut sa le mai respectam. In ziua de astazi celibatul nu mai este privit ca o rusine, ci ca o optiune fireasca – fiecare isi traieste viata asa cum doreste. Inclusiv eu cred ca nu toti suntem facuti pentru a intemeia o familie. Eu am plecat din casa parinteasca acum multi ani… nici acum, la nunta, n-am plecat din casa lor, ci din casa mea, prin urmare n-am vazut rostul acestor obiceiuri.
  • obiceiul cu ruperea colacului e si el vechi de cand lumea (ei bine, nu chiar de cand lumea, dar pe-aproape – nu de pe vremea dinozaurilor, ci a romanilor). Nasa rupe colacul in forma de cruce si-l arunca in 4 zari, iar cei care-l prind cica vor fi norocosi si sanatosi toata viata. Restul… treaba lor. Cum eu nu cred in efecte din astea miraculoase ale colacului, si nici imbrancirea dupa firimituri nu mi se pare interesanta, am sarit peste acest obicei.

Nasii nostri sunt oameni tineri, din generatia noastra, cu aceeasi mentalitate, prin urmare ne-au sustinut cu inima deschisa in toate alegerile.

Am trecut si peste alte superstitii de care si-au scuipat in san toate babele, si anume:

  • sotul meu mi-a vazut rochia de mireasa inainte de casatorie, chiar am ales-o impreuna (ne place sa luam decizii impreuna, el este cel mai mare critic si admirator al meu si stiu ca ma pot baza intotdeauna pe parerea lui sincera); acest lucru a fost foarte bun, pentru ca am luat-o cu aproape 3 luni inainte de nunta si am avut timp sa facem repetitii de dans cu ea (am avut rochie cu trena si era esential sa fie bine prinsa, ca sa nu calcam pe ea), sa nu avem suprize neplacute pe ring si va recomand si voua sa faceti acest lucru (scapati de un stres inutil)
  • nepotelul meu mi-a spart oglinda in ziua nuntii si nu, n-am intrat in era celor 7 ani de ghinion; m-am bucurat doar ca el n-a patit nimic 🙂
  • intre starea civila si cununia religioasa ne-am intors acasa (dupa sedinta foto) – desi toata lumea se crizeaza ca vai Doamne, unde-ai mai vazut mireasa sa se intoarca acasa, aduce ghinion; ba chiar ne-am bucurat de cateva minute bune de relaxare, un ceai cald si am mai stat la povesti cu prietenii

Asa am reusit sa fim relaxati, sa ne bucuram de fiecare clipa, sa nu ne incruntam si sa ne sara inima de la orice nimic.

 

23 de comentarii la “Ce mi-a placut la nunta mea”

  1. Draga mea,

    Ma bucur ca ai reusit sa faci o nunta asa cum ti-ai dorit. Din fericire si eu ma bucur printre aceste mirese, fara colac, fara hora, fara dansul gainii si chiar furatul miresei. Nu regret nimic! M-am regasit in multe dintre cuvintele tale!

    Felicitari! Va doresc o familie minunata si unita, cu multi prichindei zgomotosi, frumosi si sanatosi care sa va faca viata si mai frumoasa!

    1. Multumim pentru urari, draga mea! Eu nu blamez nuntile cu colac, hora, gaina, cocos si alte neamuri – am fost la unele si chiar m-am simtit bine, n-am ce zice. Doar ca eu nu ma identific cu ele.

  2. Cred ca nunta trebuie facuta pentru tine, nu pentru invitati, asa ca ma bucur ca te-ai simtit bine. Singurul lucru la care eu tine e ca nu as vrea sa imi vada sotul rochia si nu pt ca aduceghinion, ci ca sa fie supriza 🙂

    Imi palce ca ai avut o nunta mica si intima, cred ca asta e cu adevarat esenta evenimentului!

    1. Da, chiar asa am gandit si noi – nunta este facuta pentru noi! desigur, am facut tot ce ne-a stat in putinta ca si invitatii sa se simta bine alaturi de noi, dar nu am facut compromisuri in ceea ce priveste lucrurile care ne reprezinta pe noi.

  3. Felicitari, Clarra, pentru nunta de vis! Asa o sa fie si asa, cat mai simpla, dar de efect. Fara traditii care nu mai inseamna nimic in ziua de azi, fara sute de invitati, fara crize si istericale 🙂

    1. Multumesc, draga Alina! Mi-a placut ca am fost relaxata, foarte fericita, am savurat fiecare secunda, nu m-am transformat intr-o bridezilla.
      Eu n-am nimic cu traditiile, daca oamenii mai cred in ele. N-au decat sa le respecte cei care le mai apreciaza. Din pacate am vazut multi miri nefericiti care bifau toate traditiile, pentru ca „asa trebuie”, nu pentru ca le simteau, le intelegeau sau rezonau cu ele.

  4. ma bucur ca ai avut o nunta pe gustul tau. si eu sunt de parere ca nunta e a cuplului, nu a parintilor si nu-mi plac nici mie gramada aceea de obiceiuri si traditii care mai de care mai ciudate.

    bine, eu recunosc ca ma crispam daca nepotelul spargea oglinda, dar ma gandeam ca-i ghinionul lui, nu al meu :)).

    Casa de piatra inca o data si multa fericire!

    1. Multumesc, draga Alina!
      Eh, oglinda era una mititica, de machiaj, nu-i bai. Nepotelul era mult mai scump 🙂 lucrurile pot fi inlocuite usor… nu-i un capat de tara.

  5. Vă urez din tot sufletul să aveţi o căsnicie exact aşa cum aţi visat-o, pentru că meritaţi acest lucru, pe deplin!

    Regret că nu am fost la nuntă şi nu ştiu exact la ce categorie mă încadrez, dar promit că fac tot posibilul să mă revanşez la BOTEZ!!!!

  6. Inca o data felicitari Clarra pentru asa o nunta frumoasa! Si pe mine ma enerveaza atatea „traditii” si superstitii care te fac sa te simti strain la propria nunta. Cel mai bine sa faci totul asa cum simti tu, din suflet, nu cum iti dicteaza altii.
    Te pup!

    1. Multumesc, draga Raluca!
      Sa stii ca multi miri simt acest lucru, dar putini fac ceva in acest sens. Noi avem 30 de ani, si poate ca asta e varsta la care stii ce vrei cu adevarat si esti mai stapan pe tine… de obicei tinerii casatoriti sunt mai tineri si mai influientabil in ceea ce priveste propriile decizii.

    1. Nu nu, chiar nu esti singura! dupa cum ii spuneam si Ralucai, multi tineri nu mai cred in traditii, dar le fac de gura lumii/parintilor/matusilor/bunicilor/vecinilor etc. Noi nu am facut niciun compromis in acest sens – bine, noi doi suntem si pe aceeasi lungime de unda in ceea ce priveste viziunea asupra nuntilor.
      PS: in poza din articol suntem noi doi – dupa cum spuneam, degajati, relaxati, fericiti.

  7. Iti urez din nou o pestera cat mai mare si mai rezistenta si te felicit pentru decizia facuta! Ai avut o rochie superba, care ti-a venit ca turnata si se vede dupa chipul tau ca ati fost fericiti si v-ati bucurat de fiecare moment al nuntii.

  8. Haha, nici nu stiam de undele superstitii, acum dau de el ;)). Eu nu cred in general in superstitii. Mi-a placut ca ai zis ca ati ales rochia impreuna si ca iti place sa luati decizii impreuna. Ma oftic ca am uitat sa scriu si eu asta. Noi absolut tot ce-am facut, am decis impreuna si ne-am intrebat unul pe altul. A fost minunat, ne-am descurat impecabil. Sotul meu a alergat mult si s-a implicat mai mult ca mine si nu ma asteptam sa aibe atata rabdare.
    Sa vina si celelalte postari :P.
    Pupici

  9. Cel mai important este ca ati reusit sa faceti exact nunta pe care ati dorit-o si din atitudinea voastra hotarata am avea multi de invatat, noi cei necasatoriti! 🙂
    Intr-un an, doi, voi incepe si eu pregatirile si ma gandesc de pe acum ce „lupte” voi avea de dus, in special cu socrii, cand va veni vorba de traditii 🙂 O parte imi plac si le voi respecta, insa unele chiar mi se par inutile si urate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *