Dor de duca…

Mi-a placut la nebunie toamna asta blanda… Inca mai avem soare, care ne alinta zilnic si sunt foarte recunoscatoare pentru acest lucru. Imi amintesc de toamna trecuta, cand s-a instalat frigul si vremea mohorata inca de la sfarsitul lui septembrie, iar soarele s-a ascuns de noi pentru multa vreme…

Iubesc soarele de toamna, frunzele galbene ce fosnesc galagioase sub picioare (sunt singurul adult care iubeste sa alerge prin frunze uscate?).

Ce regret am? Ca n-am ajuns in toamna asta la munte.  Muntele are un farmec aparte toamna…

As fi vrut sa ne luam rucsacii in spate si sa pornim la pas printre copacii colorati (visez la unul in culoarea ciocolatei negre):

Si la unul in culoarea frunzelor aramii pentru sotul meu (sa fie marisor, sa incapa o patura, o sticla de apa, termosul si fructe din belsug 🙂

sa ne intindem si sa ne odihnim pe iarba, admirand natura si sa ne umplem plamanii cu aerul de munte rece si parfumat … sa mancam colac secuiesc si sa bem ciocolata calda din termos…

Voi ati reusit sa ajungeti la munte in toamna asta?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *