Profesori ce mi-au marcat copilaria…

Azi, discutand cu sotul meu, mi-am amintit de profesorii care mi-au fost cei mai dragi in scoala:

biology

1. Profesoara de biologie din scoala generala – era o doamna in varsta, anii lasasera urme adanci pe chipul ei, dar in sufletul ei era un vesnic soare; ne preda cu pasiune frunza, tulpina, radacina, fotosinteza… si totusi, in unele zile ne surprindea foarte placut – incepeam ora altfel – uitandu-ne pe geam, la soare… la indemnul ei; ea ne invata ca in iuresul vietii sa nu uitam sa luam pauze, sa ne oprim si sa ne uitam in jur; sa admiram frumusetea naturii… sa admiram frunza cu frunza, fiecare raza de soare, copaci, iarba… tot ce ne inconjoara… sa ne incarcam cu energia lor. Adesea ne invata sa inspiram sa expiram, sa avem clipe in care sa nu ne gandim la nimic… sa nu vorbim, doar sa admiram tot ce ne inconjoara… sa ne incarcam plamanii cu viata, sufletul cu bucurie… Fara sa stim, ea ne invata cum sa gestionam stresul si sa iubim viata, in toata splendoarea ei. Si acum ma trezesc doar respirand si admirand… cu mintea golita de orice gand… si e minunat.

Ani mai tarziu, cand ieseam de la liceu, ma intalneam cu ea pe bulevard… o gaseam stand pe cate o banca si contempland natura… toti in jurul ei alergau, mergeau grabiti, iar ea era inundata de pace.

chemistry

2. Profesoara de chimie din scoala generala – o doamna tanara, frumoasa, care emana energie si buna-dispozitie; tin minte si acum prima propozitie cu care ne-a intampinat in prima ora de chimie: “TOTUL in jurul nostru este chimie – ce mancam, cu ce ne imbracam, ce respiram, ce ne inconjoara…” si mi s-a parut fascinant.

Ne-a invitat pe toti cei ce dorim sa aflam mai multe din tainele chimiei sa venim la cercul de chimie; ora de chimie era cuminte, conform programei scolare, insa cercul de chimie era fascinant – aveam acces la un laborator foarte bine dotat si simteam ca toata lumea e a noastra (eram o mana de elevi curiosi ce se credeau alchimisti) – descopeream cum sa facem foc rece, tot felul de inele colorate in alte solutii, si alte minuni. Ea avea rabdare sa ne raspunda la toate intrebarile, oricat de hilare ar fi fost, iar la unele ne raspundea cu alte intrebari, menite sa ne hraneasca curiozitatea si sa scoata ce-i mai bun din noi… Plecam cu tristete dupa fiecare cerc de chimie si abia asteptam sa vina cercul urmator… Eram ca niste copiii ce gateau cele mai delicioase prajituri alaturi de mama 🙂

Toti cei de la cerc am ajuns olimpici, pentru ca ne placea la nebunie aceasta lume fascinanta pe care ne-o descoperise ea… Ea nu ne-a cerut niciodata performanta, ci doar a vrut sa impartaseasca cu noi aceasta minunata lume a chimiei… si uite asa performanta noastra a venit de la sine. Ea ne povestea la ce folosesc toate solutiile cu care ne jucam noi, la ce folosesc reactiile, iar noi o ascultam absorbiti… deveneam tot mai curiosi sa aflam mai multe, si o retineam adesea sa ne mai povesteasca… cercul era vinerea, de la 5 la 6.30 seara, dar nu de putine ori ne apuca 8-9 seara la povesti despre chimie… Parintii veneau la scoala panicati, cautandu-ne… se linisteau cand vedeau lumina aprinsa in laboratorul de chimie…

drawing3. Profesorul de desen din generala – era un domn in varsta, cu chipul brazdat de anii ce trecusera peste el… un pictor talentat si singuratic, un pic sever… Din prima ora ne spusese ca nu ne primeste la ora fara acuarele tempera de calitate, pensule de buna calitate, blocuri de desen de calitate. Nu erau deloc ieftine, nu prea ne convenea, dar n-aveam ce face… parintii s-au conformat si ne-au cumparat cele cerute. Si bine au facut!

El ne-a invatat diverse tehnici de pictura, care nu se puteau face decat cu materiale de calitate, nu cu acuarelele ieftine si slabe care se gaseau prin toate librariile. Ne incuraja sa folosim culorile asa cum simtim noi, nu cum trebuiesa facem planse care sa ne reprezinte pe noi, nu planse corecte – daca noi simtim ca soarele trebuie sa fie mov, nimic sa nu ne opreasca… sa dam viata planselor noastre… sa fie o parte din noi. Ne invata sa ne jucam cu culorile, sa vedem lumea cu alti ochi… ne provoca sa pictam numai in nuante de gri, si totusi sa facem planse vesele, pline de viata… ne scotea din tiparele noastre, din zona noastra de confort… si totusi ora de desen era o veritabila relaxare… ne simteam in largul nostru…

Ne-a invitat la una dintre expozitiile lui de pictura… acolo, printre tablourile lui superbe am regasit si cateva din plansele noastre cele mai reusite… le expusese alaturi de tablourile lui (cu numele noastre pe ele)… ne simteam niste mici Picasso… a fost cea mai mare incurajare pe care am primit-o din partea lui. De la el am invatat cat de eliberatoare si relaxanta poate fi pictura… din clasa a 9-a n-am mai avut ore de desen, dar asta nu m-a impiedicat sa ma mai joc acasa cu culorile…

Voua ce profesori v-au ramas aproape de suflet?

6 thoughts on “Profesori ce mi-au marcat copilaria…”

  1. Mi-a placut foarte mult articolul tau, felul cum e scris, transmite multa emotie… Eu consider ca ai fost foarte norocoasa ca ai avut parte in Romania de astfel de oameni…eu mi-as fi dorit foarte mult sa fi intalnit macar un singur profesor in genul carora de care povestesti tu, dar cu multa tristete mi-am dat seama ca nu am avut nici unul..

    1. Da, au fost oameni care m-au inspirat si m-au ajutat sa devin omul care sunt azi 🙂 Ar trebui sa avem cu totii astfel de modele. Iar acum, ca stau sa ma gandesc… mi-am mai amintit de cativa. Cred ca voi mai scrie si partea a doua a acestui articol 🙂

  2. Ce frumos ai scris! Eu cred că ar trebui să-i apreciem mai tare și să ne amintim mai des de profesorii noștri, ACEI profesori care ne-au rămas ca exemplu și ne-au format ca oameni.

    M-am regăsit în descrierile tale despre doamna de biologie, cam la fel era și profesoara mea din generală. Ne trata ca pe niște adulți, fără rețineri de genul “sunteți copii și nu trebuie să știți”. Din contră, cu multă seriozitate ne vorbea despre viață, ne stârnea interesul și nimeni nu îndrăznea să o supere.

  3. Profa de biologie din generală. De atunci am iubit tot ce-a urmat: anatomie si mai tarziu am făcut si-un liceu sanitar chiar daca nu am mai practicat.
    Nu numai studiile dar si viata mi-a fost imprimata frumos de diriginta mea din liceu. Profesoara de romana-franceză. O femeie cat o gamalie de ac c-o forță vitală si-o energie pozitivă, o blanda si fermă autoritate, o bijuterie. Isi iubea sotul, elevii si parfumurile franțuzesti. Acum e in ceruri. Dar a lăsat urme frumoase aici.

    1. Se pare ca au o magie aparte profele astea de biologie. Si profa de biologie din liceu mi s-a lipit de suflet (o sa scriu despre ea in partea a doua a acestui articol).
      Chiar ma gandeam cat de mult conteaza profesorul! Eu eram foarte buna la matematica, dar uram matematica din cauza unui profesor care ma discrimina pe motiv ca nu ma duceam la el la pregatire din clasa a 5-a, cum facea restul clasei; asa ca la clasa aveam note mai mici decat la olimpiada… In clasa a 8-a am inceput sa fac pregatire cu o doamna blanda si draga, care m-a facut sa iubesc matematica… un om de o modestie si pasiune rara (si asta cu toate ca era profesor cu o vasta experienta, director de liceu). Ca sa vezi cat de mult confundam dragostea de materie cu omul care o preda…
      In liceu am dat peste un prof de mate ciudat si sadic, dar dragostea mea de matematica deja se imprimase bine in mine, nu mai avea ce sa-mi faca 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *