In sarcina chiar te transformi in printesa?

Atunci cand citesti despre sarcina pe net si in carti, odiseea sarcinii este descrisa ca un mare miracol, in care tu, ca viitoare mama, te transformi din femeie in zana – chipul infloreste, cosurile dispar, ridurile se topesc, piele devine de portelan, parul devine de matase si creste intr-o luna cata in 5, unghiile cresc lungi, frumoase, puternice, nu se mai exfoliaza, te transformi in zana, ce mai!

Eu am ajuns la aproximativ 2/3 din drum – intru acum in trimestrul 3, asa ca va voi spune povestea mea.

De unde am plecat:

  • am avut inainte de sarcina o greutate usor sub ceea ce este considerat „normal ponderal” (50 kg/1.67 m), desi ca si structura arat ca un om normal (nici prea slab, nici prea gras);
  • am avut inainte de sarcina o alimentatie sanatoasa, echilibrata, si mi-am mentinut-o si pe parcursul sarcinii (vegetariana, fara alimente procesate sau semipreparate, bazata pe fructe, legume, seminte, cereale, oua, branzeturi de calitate – prefer sa gatesc acasa; fara fastfood, junkfood, dulciuri consum ocazional si in cantitati mici);
  • desi nu consum carne de vreo 4 ani, analizele au fost foarte bune mereu, nu am carente de nici un fel, ba chiar am avut fier din belsug, aproape de limita superioara (desi umbla vorba ca vegetarienii ar fi anemici);
  • am un astm moderat cronic pentru care am luat tratament zilnic, si reuseam sa-l tin sub control; primavara si la sfarsitul toamnei faceam si cate o cura de 2 saptamani cu antihistaminic; in plus, aveam mereu antihistaminic la indemana, in caz de urgente (sunt alergica la parfumuri sintetice, si din pacate parfum exista in tot ce ne inconjoara)

Cum a fost primul trimestru de sarcina: 

  • am aflat de sarcina la inceputul lunii martie; prima lovitura de gratie pe care am primit-o a fost din partea pneumologului, care mi-a spus sa renunt complet la medicatia de astm in primul trimestru si sa ma feresc pe cat pot de factori alergeni, pentru ca nu mai am voie sa iau nici antihistaminice; daca se declanseaza alergia, sa fug la urgente (un gand ce m-a speriat foarte tare, pentru ca si la urgente sunt mirosuri de substante de curatenie, la care eu fac alergie… ce fac? intru in alt mediu plin de alergeni, cand la mine e declansata alergia?)
  • intreruperea medicatiei s-a suprapus cu invierea naturii – totul era verde, viu, frumos… si a inceput sezonul alergenilor din natura… la cateva zile dupa intreruperea medicatiei de astm, am inceput sa respir tot mai greu, sa nu mai am vlaga, sa ametesc… orice mic efort ma lasa fara suflare; ma simteam ca in perioada vertijului (despre care v-am povestit aici). Corpul meu a devenit sensibil si la alergenii din natura. Mi se infunda nasul si nu mai puteam respira, asa ca aparatul de aerosoli a fost cel mai bun prieten al meu in aceasta perioada – faceam aerosoli cu Respisun de cate ori ramaneam fara aer si reuseam sa-mi mai revin (n-am avut voie sa iau picaturi sau spray-uri pentru decongestie nazala… doar spray cu apa de mare, care n-avea nici un efect). In martie si aprilie am beneficiat de intelegerea sefului si am lucrat de acasa, reusind astfel sa reduc efortul fizic;
  • am beneficiat de tot pachetul de neplaceri ale sarcinii – greturi, varsaturi, intoleranta la mirosuri (desi aveam oricum un miros de copoi, in sarcina am devenit si mai sensibila!! – spre disperarea mea si a celor din jur), balonare, aciditate, indigestie, migrene, arsuri, etc. Daca nu s-ar fi suprapus pe fondul lipsei de tratament a astmului, cred ca ar fi fost mai usor de suportat… din pacate s-au suprapus toate odata si a fost coplesitor… am trecut prin multe momente de deznadejde… noroc cu sotul meu care mi-a fost aproape in permanenta, m-a ajutat si m-a incurajat sa trec cu bine peste aceasta perioada.
  • zile bune n-am putut sa mananc decat banane verzi si placinte cu branza cumparate din piata (placinta facuta de mine nu-mi placea deloc, desi fac o placinta foarte buna) – stiu, nu-i bine, nu-i sanatos, dar corpul meu refuza orice altceva, pur si simplu imi venea sa vomit. Apoi n-am putut sa mananc decat banane si migdale, eventual si cate o piersica… de la orice alt fruct faceam aciditate… eu iubesc mult fructele si am fost trista ca nu mai puteam manca… La un moment dat a inceput sa-mi placa fasolea verde, fiarta in apa cu sare. Am mancat fasole verde zilnic, timp de vreo 3 saptamani – in fiecare zi cu aceeasi placere. Am slabit 2 kg si am reusit sa le pun la loc pana la sfarsitul trimestrului.
  • nu am putut sa mananc nimic dulce ce contine zahar, pentru ca faceam aciditate (nici miere nu puteam consuma mai mult de o lingura)
  • eram foarte obosita, dormeam mult; eram fragila din punct de vedere emotional
  • tenul meu deja sensibil a devenit si mai sensibil in sarcina, se inrosea din orice, au inceput sa apara neregularitati, ca niste ciupituri de tantar, desi nu schimbasem nimic din rutina de ingrijire si foloseam numai produse fara iritanti… mi-au aparut vreo 2 pete de melasma, desi folosesc SPF 50 si ma expun rar la soare;
  • parul meu normal incepuse sa devina aspru, uscat;
  • unghiile au devenit mai casante, se exfoliau groaznic, chiar daca nu le-am mai dat cu oja si le masam seara cu ulei de macadamia;
  • analizele erau foarte bune – toate valorile foarte bune, eram departe de orice deficienta; la finalul acestui trimestru fierul atinsese o valoare foarte mare, aproape de limita superioara (cred ca fasolea verde e de vina)

Cum a fost trimestrul 2 de sarcina: 

  • am numarat zilele pana la trimestrul 2 de sarcina ca un puscarias care-si numara zilele pana la eliberare, iar reintalnirea cu pneumologul era cel mai mare vis al meu; in saptamana 14 am fost din nou la consult si mi-a permis sa reiau tratamentul pentru astm, dar sa iau doar jumatate din doza pe care o luam inainte de sarcina;  m-am multumit si cu atat; dupa o saptamana de la reluarea tratamentului, eram deja alt om – nu ca inainte de sarcina, dar eram functionala – ametelile s-au diminuat, am inceput sa nu mai obosesc asa de usor, fiind mai bine oxigenata si am putut sa ma reintorc la birou. In continuare nu am voie sa iau antihistaminic, sunt sensibila la parfumuri, incerc sa ma feresc de orice alergie.
  • am inceput sa iau Elevit 2 la recomandarea medicului.
  • treptat s-au redus greturile, mancarea a inceput sa aiba gust… am facut o pasiune pentru cirese si caise, pe care le-am mancat in cantitati foarte mari, zi de zi; am inceput sa mananc mai diversificat. Mananc la fel cum mancam si inainte de sarcina. In continuare fac aciditate de la dulciuri. Mananc putin si rar – am mancat aprox. 2 tablete de ciocolata si vreo 3-4 inghetate pe toata perioada sarcinii.
  • neplacerile sarcinii continua – balonarea e la ordinea zilei, indiferent de ce mananc (uneori nu reusesc sa mananc decat 2 mese pe zi, din cauza balonarii); ocazional mai apar greturile si aciditatea; au inceput sa apara durerile de spate, sa se umfle picioarele, sa se puna carcei la picioare… somnul de noapte e fragmentat de drumurile la toaleta… dimineata ma trezesc obosita
  • sunt fragila din punct de vedere emotional – ma dor lucruri si vorbe care inainte nu m-ar fi afectat asa usor… si observ ca orice suparare a mea este resimtita si de bebelus…
  • tenul a continuat sa fie sensibil... aplic doar crema de zi si de noapte; n-am mai avut puterea si nici curajul sa aplic nici un tratament, ser, masca… am descoperit crema SVR Rubialine cu SPF 50 pentru zi si SVR Topyalise pentru noapte – m-au ajutat in lupta cu cuperoza; o sa va povestesc intr-un articol separat despre ele, pentru ca mi-au placut foarte mult. Spre jumatatea acestui trimestru tenul si-a mai revenit in ceea ce priveste roseata – e din curat, ca inainte de sarcina.
  • se spune ca in sarcina parul creste mai repede si mai bogat, datorita estrogenului; inainte de sarcina parul meu era normal, matasos; in sarcina parul a devenit mai aspru, mai uscat, creste mult mai lent, desi nu am schimbat nimic in rutina de ingrijire. Nu s-a indesit, nu s-a rarit, are mai putin luciu. Si parul de pe corp creste mult mai lent – aici e un avantaj, ca am mai rarit epilarile.
  • se spune ca in sarcina unghiile cresc mai repede, se intaresc, devin de printesa… unghiile mele sunt ceva mai tari decat in primul trimestru si se exfoliaza mai putin… pe scurt, au revenit la starea lor de dinainte de sarcina
  • pielea si-a pastrat elasticitatea, nu am facut vergeturi inca, desi sunt predispusa la asa ceva (mai am niste vergeturi din adolescenta); a inceput sa apara celulita pe coapse (sunt predispusa la celulita, aveam si inainte de sarcina, in cantitate mai mica)
  • analizele sunt in continuare bune – nu am nici o deficienta; anumite valori au mai scazut, asa cum e normal in sarcina, dar inca sunt in grafic
  • am luat 6 kg in greutate

Per total, nu m-am transformat in printesa, ba din contra, cu toate ca am un stil de viata sanatos, analize in regula, ma odihnesc, am grija de mine. Am zile in care nu sunt multumita de cum arat, si-mi pare ca nu-mi sta bine cu nimic. Stiu ca pentru unele femei perioada sarcinii e una de vis, in care totul este roz… pentru mine nu e. Insa exista 2 lucruri care compenseaza orice:

  1. fericirea care ma inunda cand simt bebelusul miscand in burtica mea; il mangai, vorbesc cu el, si el e receptiv la mangaielile mele… abia astept sa-l strang la piept peste 3 luni…
  2. fericirea sotului meu, care si-a intrat in deja in rolul de tata

Aceste 2 lucruri ma implinesc. Cu ele voi ramane in minte si in suflet cand ma voi gandi peste mai mult timp la sarcina… restul sunt detalii nesemnificative…

Asa ca cele care nu sunteti insarcinate, e bine sa stiti ca sarcina nu e neaparat ca in povesti… e cu bune si rele, dar cele bune cantaresc mai mult decat cele rele… pentru ca sunt hrana pentru suflet 🙂

Iar voi, cele care ati trecut printr-o sarcina, cum a fost? V-ati simtit printese?

6 comentarii la “In sarcina chiar te transformi in printesa?”

  1. M-a emoționat articolul tău, cred că ți-a luat ceva timp până să scrii totul așa de detaliat. Nu am trecut prin așa ceva, deci nu-mi pot exprima părerea, însă niciodată n-am crezut că o sarcină vine doar cu lucruri frumoase și ușor de dus. Apreciez faptul că ai grijă de tine, este foarte important atât pentru tine ca mamă, cât și pentru bebe + viitorul tătic.

    Îți doresc sarcină ușoară (măcar de acum încolo, dacă până acum n-a fost să fie) și o naștere de nota 10!

    1. Da, Ioana, am trecut prin mai multe etape pana sa ajung in acest punct, in care sa privesc cu detasare detaliile care m-au tot chinuit… Cred ca daca nu ne-ar da Dumnezeu si fericirea asta la pachet, unele dintre noi am ramane traumatizate de sarcina…
      Nasterea sper sa fie mai usoara… dar vom vedea… important e ca la capatul ei ma asteapta un sufletel numai bun de iubit!

  2. Mii de felicitări, sa fiti sănătoși! :*

    Cât despre sarcină… Eu am fost la polul opus: fără grețuri, vomă sau disconfort. Parul a crescut foarte repede, unghiile la fel ca înainte. Am luat si putin in greutate 😀
    Va urez dezvoltare frumoasă si un trimestru trei cat mai usor si frumos! :*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *