Vai ce tragedie – are bluza ca a mea!

Citeam intr-o zi un articol despre posibila venire a magazinelor H&M in Romania.  Bineinteles, era o stire falsa.  Si citeam si despre parerea cititorilor. Care mai de care se bucurau gandindu-se ca ar putea aceste produse si in Romania (chiar daca ar putea fi mai scumpe decat in strainate). La un moment dat am dat peste un comentariu care m-a lasat cu gura cascata (ce vreti, uneori sunt usor de impresionat):

Eu sincer, prefer sa nu vina, pentru ca am deja o gramada de hainute de acolo si nu prea imi convine sa vad la toata lumea pe strada haine ca ale mele :( desi am vazut deja cateva x(

Nu inteleg persoanele astea crizate, pentru ca mi se pare tragi-comic, infantil si de neinteles un asemenea comportament. Nu mi se pare un capat de tara faptul ca cineva are un obiect vestimentar ca al tau. Nu-ti doboara cu nimic stilul tau personal. Stilul nu consta doar in unicitate in sensul de posesor de haine exclusive, ci si in istetimea si ingeniozitatea cu care combini piesele vestimentare, cu care adaugi accesoriul potrivit (sau chiar unul care pare total nepotrivit), cu care reusesti sa personalizezi un lucru comun, iar atitudinea e sarea si piperul.

Tocmai asta este interesant: cum reusesti sa iesi din anonimat daca nu ai posibilitatea de a-ti cumpara haine unicat, de a merge in strainatate la shopping  si de a apela la o croitoreasa? Te resemnezi ca vei ramane un exponent banal si ordinar al speciei, intreaga viata?

Sunt frumoasa, desteapta si single

Intr-o dupa-amiaza de primavara simteam nevoia sa evadez din birou, chiar si numai pentru o ora, cat dura pauza de masa. Nici una dintre colegele mele nu avea chef sa ia masa in oras, dar nu m-am descurajat prea tare si m-am hotarat sa merg singura la resturantul din zona. Imi place ca au terasa si astfel pot admira privelistea in timp ce mananc (sunt niste copaci infloriti superbi, pe terasa). Spre norocul meu am gasit si ultima masuta libera – fiind ora pranzului era aglomerat. Continuă să citești Sunt frumoasa, desteapta si single

Oare să mă prezint?

Oare să mă prezint? Să ies în faţa clasei,  să mă ţin frumos cu mânuţele de rochiţă şi să recit ca o poezie cum mă cheamă şi câţi anişori am? Nu… cui îi pasă? Nu are nici o importanţă. Hai mai bine să răspund şi eu la întrebările interesante găsite într-o leapşă (Doamne, ce nu-mi place cuvântul ăsta):

Dacă ai putea să intri şi să trăieşti într-o carte, care ar fi aceasta ? Motivează alegerea făcută! (dar într-un film? dar într-un cântec?)

  • Carte – Jocul lui Ender – ma fascineaza acea lume virtuala
  • Film – Lost – de dragul aventurii 
  • Cântec – Eros Ramazotti – Per me per sempre – mi se pare divină melodia, divin videoclipul…extraordinare versurile, mesajul transmis [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=oi-5uMm4JU0]

Dacă ai putea să îţi alegi prenumele, care ar fi acesta? Dar în cazul în care ai fi de gen opus?
Cel mai frumos nume de fată cred ca ar fi Eva. Sau Andreea.
Daca aş fi fost băiat, cred că mi s-ar fi potrivit Andrei.

In ce alta tara ai vrea sa traiesti pt 1 an si de ce?

Cred că mi-ar fi placut sa traiesc in Croatia pentru peisajul de vis de acolo: munte si mare la un loc…ce poate fi mai frumos?

Care e visul cel mai neobisnuit ce l-ai avut si ti-l amintesti?

Am visat ca eram o pasare care zbura pe deasupra unei poenite pline de flori galbene, printre fluturi, pe deasupra unei paduri, pe deasupra unui rau extraordinar de frumos…cand m-am trezit eram atat de fericita.

Povesteste o zi din viata ta imaginandu-ti ca esti un animal.

As vrea sa fiu un soim, sa zbor pe deasupra muntilor, vailor, campiilor, padurilor, marilor, poienitelor…

Daca te-ai trezi singur pe lume, care crezi ca ti-ar fi primele ganduri si ce ai face prima data?

Eu sunt o persoana care uraste singuratatea. Ar fi interesat de vazut cum as face fata unei asemenea situatii. Cred ca primul gand ar fi sa scriu o carte, un monolog despre cum rezista sufletul uman in singuratate.