Mami, alapteaza-ma!

Incep acest articol cu precizarea ca nu sunt misogina, dar nici feminista inraita, asa ca daca nu va convine ce scriu sa nu aruncati cu oua si rosii in mine, ci doar cu contraargumente.

“Mami, alăptează-mă” organizează, în data de 3 octombrie 2009, la ora 11.00, în Parcul Titan (fostul IOR), lângă fântâna înaltă de 16 m, pe insulă, întâlnirea mamelor care îşi alăpteaza copiii în cadrul evenimentului “Dreptul de a alăpta în public”, ce va fi marcat simultan de mame şi copii din Canada, SUA, Brazilia, Filipine, Franta, Italia, Elvetia, Suedia, Ucraina, Rusia şi alte ţări, pentru a stabili un record privind cei mai multi copii alăptaţi simultan. Aceasta e o frantura dintr-un articol de pe site-ul Realitatea, ce mi-a atras atentia.

Am mai intrat pe un site, pe altul, sa inteleg mai bine despre ce este vorba. Ce-i drept sunt vreo 2 articole romanesti cu totul, pe tot netul, copiate de pe un site pe altul.  Din toate cele 2 articole eu am inteles ca aceasta campanie promoveaza 2 lucruri complet distincte:

1. incurajeaza alaptarea, pentru multiplele efecte benefice pe care le are

2. lupta pentru dreptul de a alapta in public

Cu primul punct sunt perfect de acord, si eu sprijin alaptarea naturala. Pacat ca religia si Biserica priveste proaspata mamica  ca pe o pacatoasa si stirbeste mult din miracolul nasterii – dupa cum cred ca stiti lauzia este considerata o perioada de necuratenie, iar femeia care naste trebuie sa isi rascumpere pacatul si necuratenia prin molifte: la 3 saptamani, daca a nascut un baiat, la 6, daca a nascut o fata.

Dar cu alaptatul in public care-i faza? De ce as alapta in public? De ce ne-am dezveli sanii in public, sa alaptam in vazul tuturor? Pentru ca brusc nu vor mai fi priviti ca obiecte sexuale ci ca surse de hrana pentru copil – spun sustinatoarele campaniei. Ei na! Pana va ajunge populatia la aceasta conceptie vor mai trece muuuuulti ani. Bun, dar de ce nu putem face acest lucru in intimitatea propriului camin? Nu e mai igienic, in primul rand? Avem concediu de maternitate 2 ani; in 2 ani avem posibilitatea de a sta acasa si a-i acorda copilului toata ingrijirea necesara. Daca eram in…Cipru, sa zicem, unde concediul de maternitate e de doar 2 luni, mai intelegeam: mama aia chiar e obligata sa se intoarca la munca si sa lase copilul in bratele bonei sau a bunicii…trebuie sa-l mai si alapteze, ca nu-l poate intarca chiar de la 2 luni, n-are timp sa ajunga acasa in pauze sa-l alapteze, sa zicem ca-l alapteaza intr-un sala special amenajata sau un parc, presata de timp si de circumstante.  Dar acest lucru nu se intampla in Romania.

Si inca ceva: eu am tot vazut femei care alapteaza in public si nu s-a luat nici un gardian public sau politist de ele, ceea ce inseamna ca nu e interzis acest lucru – poate doar neacceptat de opinia publica, care militeaza pentru o anumita decenta, dar atat. Atunci de ce avem nevoie de o campanie prin care sa se militeze pentru un drept care exista deja, desi poate nu e inscris in mod special in legi? Va spun eu de ce: militantele nu s-au plans niciodata de fortele de ordine ca ar fi luat vreo masura catusi de coercitiva, ci doar de oamenii care le-au intampinat cu priviri dezaprobatoare.  Prin obtinerea acestui drept ele spera ca se va schimba brusc si optica oamenilor, ca vor obtine aprobarea sociala. De parca o biata lege ar rezolva ceva.  Sa va spun un lucru trist dar adevarat: in general oamenii nu-si schimba parerile bine inradacinate,  prejudecatile, peste noapte (PS: vezi legea care ar dori sa legalizeze prostitutia – cati oameni credeti ca ar vedea-o apoi ca pe un job oarecare?) Pentru a schimba optica oamenilor e nevoie de o campanie mult mai convingatoare. Pe mine personal nimic nu m-a convins de beneficiile alaptarii in public (nici pentru mine, nici pentru semenii mei).

In legatura cu alaptarea, mi s-ar parea mai sanatos sa se realizeze o campanie de informare a populatiei asupra efectelor benefice ale alaptari. Pun pariu ca multe mame si viitoare mame ar avea mult mai multe lucruri de invatat, decat dintr-un biet protest de pe urma caruia ramai doar cu ideea ca ai voie sa-ti expui sanii in public, daca o faci pentru nobilul scop de a-ti alapta copilul. Uite, asa cum e in Spania:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=R-qX4EwocbI&feature=player_embedded]

Si traducerea replicilor:

Dacă ţi-as fi spus că o nouă formulă de lapte pentru sugari stimulează sistemul imunitar al bebeluşului tău, i-ai fi dat-o?
Daca ţi-aş fi spus că îţi poţi hrăni gratuit bebeluşul în primele şase luni, ai fi crezut?
Dacă ţi-aş fi spus că o companie a patentat ambalaje care ţin alimentele proaspete 24 ore din 24 fără să-şi piardă calităţile nutritive, le-ai fi cumpărat?

Acest lapte există. Acest aliment există. Această companie există.

Laptele matern este cea mai bună hrană pentru copilul tău. Laptele matern se adaptează nevoilor copilului. Şi în plus, este gratuit.

Nimic nu se compară cu mama. Nimic nu se compară cu alăptarea.

Sursa: http://atasatlasanulmamei.blogspot.com/2009/10/nada-como-mama-nada-como-mamar.html

People are often unreasonable

People are often unreasonable, irrational, and self-centered.

Forgive them

Anyway.

If you are kind, people may accuse you of selfish motives.

Be kind anyway.

If you are successful, you will win some unfaithful

friends and some genuine enemies.

Succeed anyway.

If you are honest and sincere people may deceive you.

Be honest and sincere

anyway.

What you spend years creating,

others could destroy overnight.

Create anyway.

If you find happiness, some may be jealous.

Be happy anyway.

The good you do today, will often be forgotten.

Do good anyway.

Give the best you have, and it will never be enough.

Give your best anyway.

In the final analysis, it is

between you and God.

It was never between you

and them anyway.

Mother Theresa

Wella System Professional Gloss On – ser pentru stralucire

Odata cu venirea verii parul meu o ia razna; la modul cel mai serios si mai neplacut. Nu-i place vara sub nici o forma: cand e soare se usuca si arat de parca as fi electrocutata, cand ploua se increteste si carliontii se ridica la bataie, de parca as fi tot electrocutata. In celelalte anotimpuri parul meu este destul de civilizat si binecrescut.

Nu e aspru, e chiar matasos si placut la atingere, dar asa e el, antisocial si rebel… Bineinteles ca balsamul si masca de par nu au reusit sa-l convinga sa stea si el cuminte… Am tot cautat produse pentru fire rebele, care sa mi-l aseze cat de cat, dar fara a-l pleosti. Bineinteles, cele care-l mai cuminteau il si pleosteau, facandu-l sa arate nespalat…dezgustator.

Asa ca m-am resemnat…asta e, vara si parul meu nu sunt prieteni. In vara trecuta mi-am cumparat un ser pentru stralucire de la Wella, pentru ca imi place sa-mi straluceasca parul frumos, in bataia soarelui. Daca nu e cuminte, macar stralucitor sa fie – deh, in viata nu le poti avea pe toate.

Continue reading Wella System Professional Gloss On – ser pentru stralucire

Demachiant Elmiplant pentru ten uscat / sensibil

Ieri am achizitionat demachiantul pentru ten uscat si sensibil de la Elmiplant.

Concluzii:

Avantaje:

  • – pret bun: aproximativ 12 ron;
  • – compozitie ok: fara parabeni, parafine, parfum hipoalergenic, testat dermatologic si oftalmologic, produs hipoalergenic;
  • – miros slab;
  • – textura fina, cremoasa, ce-l face usor de aplicat si utilizat;
  • – tenul meu sensibil si uscat e multumit
  • – produsul face ceea ce promite: curata tenul eficient dar bland;
  • – hidrateaza discret, nu lasa pelicula aceea grasa pe fata, asa cum fac produsele pentru ten uscat;
  • – este potrivit si pentru ochi, deci am scapat de grija de a-mi lua un demachiant si pentru ochi;
  • – promite ca indeparteaza si machiajul waterproof – eu personal n-am incercat inca;
  • – nu irita pielea din jurul ochilor…nici o pata rosie, nimic; uau! cred ca aceasta performanta a mai realizat-o doar Avene!
  • – gramaj mare – 200 ml.

Continue reading Demachiant Elmiplant pentru ten uscat / sensibil

Dardia Lipo – ingrijirea medicala a pielii uscate si sensibile

Eu am un ten cam uscat, si ca si cum n-ar fi de ajuns, e si un pic cam sensibil. Nu-l am din nastere asa; in urma unei alergii am ramas cu o sensibilitate la nivelul tenului, asa ca de vreo 7-8 luni sunt in cautarea unei creme cu care fata mea sa se impace.

Acum cateva luni am aflat ca s-a lansat pe piata romaneasca o noua gama de produse dermatocosmetice destinate pielii uscate si sensibile, “Dardia Lipo” de la Bayer. Stiind ca Bayer e o companie farmaceutica de renume, mi-am pus toate sperantele in ei – laudau aceasta gama ca fiind: Dardia aduce un nou standard de tolerabilitate, putand fi utilizata chiar si de acei consumatori care au piele uscata si extrem de sensibila, sau care chiar sunt alergici la alte tipuri de creme. Am zis ca l-am apucat pe Dumnezeu de un picior.

Continue reading Dardia Lipo – ingrijirea medicala a pielii uscate si sensibile

Overtime – noua moda

In zilele noastre se formuleaza altfel enuntul problemei: noi, ca firma, nu dorim sub nici un chip ca angajatii nostri sa lucreze peste program. Nu, nu, departe de noi acest gand necurat si parsiv. Noi vrem ca angajatul nostru sa munceasca doar 8 ore pe zi, apoi sa plece fericit acasa, la familia lui, sa stea cu copiii,  sotia, sa gateasca, sa mai iasa si la cina apoi la un film cu prietenii ori socri… sau sa petreaca oricum vrea el. Totul este ca el sa-si termine in cele 8 ore task-ul dat. Daca nu reuseste sa-l termine, asta e, mai sta un pic peste program, pana il termina.

Iar tu, ca un copil mic si nevinovat, care crede in pacea mondiala si alte lucruri inocente, spui: “Da, sunt perfect de acord. Nici nu se putea mai bine si mai corect de atat. Vai, ce sef minunat sunteti! ” Si semnezi orbeste si plin de increde contractul de munca.

Si a doua zi te trezesti cu task-ul in brate. Si vezi ca e ditamai namila, nicidecum un task binecrescut, de 8 ore. Iti zici: “Doamne, dar asta-i munca de 2-3 zile!”
Iar PM-ul iti zambeste gingas: pana maine dimineata la ora 9 sa fie gata! Inghiti in sec, inspiri adanc si pornesti vitejeste la treaba. Si muncesti cu sarg, mananci in fata calculatorului, umpland  tastatura de firimituri (asta in cazul fericit in care iti amintesti sa mai si mananci), te uiti cu disperare la ceas – cineva a complotat impotriva ta si iti face o farsa – prea repede trec orele, una dupa alta, iar task-ul tau e pe departe de a se finaliza. Si uite asa, pe
nesimtite, vine ora 5, teoretic se incheie programul, dar nu si pentru tine, pentru ca nu ti-ai terminat task-ul.  Si muncesti in continuare cu

sarg, tragi cat de tare poti…si vezi cum se scurge timpul in continuare, pe nesimitite…si daca esti norocos, pe la 10-11 noaptea pleci si tu acasa, bucuros ca ti-ai dus munca la bun sfarsit. Dar lasa, ca maine nu se mai intampla…mai dureaza putin, pana imi intru in ritm…

Si uite asa intri intr-un cerc vicios…si ajungi sa muncesti 14-15 ore pe zi si in weekend…
Voi prestati overtime?

Despre job, cu dragoste

Nu sunt o femeie de succes in afaceri, dar ma straduiesc sa devin. Nu am o experienta prea vasta in campul muncii, dar ma straduiesc sa o dobandesc. Si vreau sa dobandesc o experienta de calitate. Imi place ceea ce fac, nu e doar un job, e si o pasiune. Din ceea ce am observat eu la jobul meu, secretul succesului consta in ADAPTABILITATE. Nu totul tine in a fi bun, si atat. Am lucrat la diferite proiecte de-a lungul timpului, fiecare a avut specificul sau:

– unele imi cereau sa fiu creativa, sa inovez la tot pasul

– altele imi cereau sa urmez cerintele clientului, cuvant cu cuvant – clientul nostru, stapanul nostru (daca ne spunea sa facem Pamantul in colturi, in colturi il faceam; daca ne spunea sa modificam de 1000 de ori, de 1000 de ori modificam)

– altele imi cereau sa fiu nici prea creativa, nici prea previzibila, nici prea lenta, nici prea rapida

– altele erau o provocare din toate punctele de vedere – tehnologie complet noua, domeniu complet nou, limba complet necunoscuta (traiasca Google Translate) si deadline dureros…

Fiecare proiect mi-a solicitat diferite competente, fiecare m-a facut sa fiu mai buna, unele mi-au scos la iveala competente pe care nici nu banuiam ca le am, altele m-au ingradit atat de mult incat imi venea sa-mi plang in pumni de ciuda, altele m-au facut sa-mi depasesc limitele, altele m-au ajutat sa invat cum sa profit si de punctele mele slabe, altele m-au ajutat sa-mi extind aria de cunostinte … dar cel mai important a fost ca am reusit sa ma adaptez la fiecare proiect in parte, sa am rezultate bune de fiecare data. Am inteles ca cel mai important este sa inveti din greseli, sa te adaptezi si sa nu crezi niciodata ca le stii pe toate, pentru ca intotdeauna te vei intalni cu ceva nou si vei fi pus in postura de novice. Important este sa poti accepta acest lucru, sa o poti lua de fiecare data de la zero si sa ajungi departe. Fiecare nou proiect e o provocare, fiecare te ia de la zero si iti cere sa-l aduci pe culmi cat mai inalte. Cel putin asa e in domeniul IT. Multi nu reusesc sa se impace cu aceasta idee – nu le plac schimbarile, nu se pot adapta. Intr-adevar, e dureros sa ai o evolutie de tip “dinti de fierastrau”, cum o numim noi – de fapt ea are aceasta forma doar in aparenta; in esenta asa devii cu adevarat bun: calindu-te.

De-asta imi si place jobul meu: am parte de provocari intotdeauna, invat intotdeauna ceva nou, si astfel evoluez si ca angajat, si ca OM. Iar pe deasupra, produsul muncii mele este foarte util pentru ceilalti. Iar aceasta cred ca este cea mai mare satisfactie pe care o am.

Vai ce tragedie – are bluza ca a mea!

Citeam intr-o zi un articol despre posibila venire a magazinelor H&M in Romania.  Bineinteles, era o stire falsa.  Si citeam si despre parerea cititorilor. Care mai de care se bucurau gandindu-se ca ar putea aceste produse si in Romania (chiar daca ar putea fi mai scumpe decat in strainate). La un moment dat am dat peste un comentariu care m-a lasat cu gura cascata (ce vreti, uneori sunt usor de impresionat):

Eu sincer, prefer sa nu vina, pentru ca am deja o gramada de hainute de acolo si nu prea imi convine sa vad la toata lumea pe strada haine ca ale mele :( desi am vazut deja cateva x(

Nu inteleg persoanele astea crizate, pentru ca mi se pare tragi-comic, infantil si de neinteles un asemenea comportament. Nu mi se pare un capat de tara faptul ca cineva are un obiect vestimentar ca al tau. Nu-ti doboara cu nimic stilul tau personal. Stilul nu consta doar in unicitate in sensul de posesor de haine exclusive, ci si in istetimea si ingeniozitatea cu care combini piesele vestimentare, cu care adaugi accesoriul potrivit (sau chiar unul care pare total nepotrivit), cu care reusesti sa personalizezi un lucru comun, iar atitudinea e sarea si piperul.

Tocmai asta este interesant: cum reusesti sa iesi din anonimat daca nu ai posibilitatea de a-ti cumpara haine unicat, de a merge in strainatate la shopping  si de a apela la o croitoreasa? Te resemnezi ca vei ramane un exponent banal si ordinar al speciei, intreaga viata?

Sunt frumoasa, desteapta si single

Intr-o dupa-amiaza de primavara simteam nevoia sa evadez din birou, chiar si numai pentru o ora, cat dura pauza de masa. Nici una dintre colegele mele nu avea chef sa ia masa in oras, dar nu m-am descurajat prea tare si m-am hotarat sa merg singura la resturantul din zona. Imi place ca au terasa si astfel pot admira privelistea in timp ce mananc (sunt niste copaci infloriti superbi, pe terasa). Spre norocul meu am gasit si ultima masuta libera – fiind ora pranzului era aglomerat. Continue reading Sunt frumoasa, desteapta si single

Oare să mă prezint?

Oare să mă prezint? Să ies în faţa clasei,  să mă ţin frumos cu mânuţele de rochiţă şi să recit ca o poezie cum mă cheamă şi câţi anişori am? Nu… cui îi pasă? Nu are nici o importanţă. Hai mai bine să răspund şi eu la întrebările interesante găsite într-o leapşă (Doamne, ce nu-mi place cuvântul ăsta):

Dacă ai putea să intri şi să trăieşti într-o carte, care ar fi aceasta ? Motivează alegerea făcută! (dar într-un film? dar într-un cântec?)

  • Carte – Jocul lui Ender – ma fascineaza acea lume virtuala
  • Film – Lost – de dragul aventurii 
  • Cântec – Eros Ramazotti – Per me per sempre – mi se pare divină melodia, divin videoclipul…extraordinare versurile, mesajul transmis [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=oi-5uMm4JU0]

Dacă ai putea să îţi alegi prenumele, care ar fi acesta? Dar în cazul în care ai fi de gen opus?
Cel mai frumos nume de fată cred ca ar fi Eva. Sau Andreea.
Daca aş fi fost băiat, cred că mi s-ar fi potrivit Andrei.

In ce alta tara ai vrea sa traiesti pt 1 an si de ce?

Cred că mi-ar fi placut sa traiesc in Croatia pentru peisajul de vis de acolo: munte si mare la un loc…ce poate fi mai frumos?

Care e visul cel mai neobisnuit ce l-ai avut si ti-l amintesti?

Am visat ca eram o pasare care zbura pe deasupra unei poenite pline de flori galbene, printre fluturi, pe deasupra unei paduri, pe deasupra unui rau extraordinar de frumos…cand m-am trezit eram atat de fericita.

Povesteste o zi din viata ta imaginandu-ti ca esti un animal.

As vrea sa fiu un soim, sa zbor pe deasupra muntilor, vailor, campiilor, padurilor, marilor, poienitelor…

Daca te-ai trezi singur pe lume, care crezi ca ti-ar fi primele ganduri si ce ai face prima data?

Eu sunt o persoana care uraste singuratatea. Ar fi interesat de vazut cum as face fata unei asemenea situatii. Cred ca primul gand ar fi sa scriu o carte, un monolog despre cum rezista sufletul uman in singuratate.