Ce naspa e Romania!

Nu stiu altii cum sunt, dar mie imi place Romania. Mi se pare o tara extraordinar de frumoasa, cu bune si rele. Nu pot sa ma abtin sa nu va pun o poza facuta de mine la munte – nu e trucata,  e pura realitate. Mi-am pus-o si pe desktop, asa de draga imi este.

Dar ma uit in jur si vad ca nu toata lumea imi impartaseste parerea.

Merg pe strada si mai aud: Bai, ce rahat de tara mai avem! In strainate era curat bai, nu ca la noi! si intorc mirata capul spre posesorul acestor declaratii – un baietas ce scuipa plictisit niste coji de seminte pe jos si arunca in iarba o hartie ce-l deranja prin buzunar. Mda…pai…am fost si eu in strainatate, si ce sa vezi, minune mare? Pe-acolo nu au vreun aspirator automat care sa faca instantaneu curat dupa tine. Nu nu! Au doar oameni care arunca la cosul de gunoi hartiile, si care nu sparg seminte pe strada.  Sau mai sparg seminte la cate o terasa, iar cojile le pun pe o farfuriuta.

Mai merg un pic, si vad doua doamne ce veneau de la cumparaturi, incarcate de sacose si-si povestesc una alteia: Vai draga, acolo era asa de bine, asa de liniste pe strazi… Hei, uite-o pe Maricica! Maricicooooooouuuuu! Mda… pai… am fost si eu in strainatate si era liniste si placut sa mergi pe strazi, dar nu mergea nimeni cu dopuri in urechi, ci pur si simplu oamenii aia se mai autocenzurau un pic… se gandeau ca nu sunt in codru, nici pe camp, asa ca nu tipau dupa Maricica lor cat ii tineau rarunchii, gaseau alte metode de a o contacta, metode mai putin deranjate pentru restul lumii.

Mai merg inca putin… si ma trezesc cu niste stropi mari de lapte pe pantofi si pantaloni. Nu, nu ploua cu lapte. Doi scolari jucau fotbal cu doua pahare de lapte care se distribuie gratuit in scoli, prin programul “Cornul si laptele”. In spatele scolarilor erau doua batranele, bunicile celor doi. Una dintre ele: Mihaita mama, jucati-va frumos pe trotuar maica, sa nu dea vreo masina peste voi! Apoi isi continuara discutia lor despre cum fu cand s-a dus una dintre in Spania, la fiica ei: Vai de mine ce copii cuminti si binecrescuti, nu ca tineretul asta a nostru desuet! Mda… pai daca mata asa-l educi pe Mihaita, sa-si bata joc de mancare, e clara treaba… Copiii sunt roadele culese… cum ti-i cresti asa ii ai.

Mai merg putin… o mamica cu o fetita de vreo 2-3 anisori,  in parc. Fetita rupea florile din parc, iar mama o certa ca le rupe cu codita prea scurta, si nu are cum sa-i faca un buchetel asa cum trebuie.  Intre timp mai vorbea si cu cineva la telefon:  Vai, in Olanda era asa de frumos! Numai flori la tot pasul, nu ca la noi! Mda… pai… am fost si eu in strainatate si am vazut parcuri pline cu flori, dar sa stiti ca nu le rupea nimeni. In caz ca nu stiati,  daca rupi o floare, ea nu se regenereaza pana a doua zi ca prin minune. Nu nu! Ati incurcat-o cu coada salamandrei… dar si aceea are nevoie de cateva saptamani pentru a se regenera. Aaaa… si nu confundati floarea nici cu balaurul din poveste caruia ii tai un cap si apar doua in locul sau. Nu nu! Daca o rupi o floare inseamna ca vei avea cu o floare mai putin.  Iar daca iei acasa o tufa de crizanteme, cu radacini cu tot, din parc, pana maine nu va mai creste nici o alta tufa in locul ei, peste noapte.

Asa ca dragilor, nu Romania e Cenusareasa, iar celelalte tari niste printese. Nu nu! Romanii sunt niste ignoranti, iar strainii niste oameni un pic mai simtiti. Bine, nu generalizez, mai sunt si exceptii – dar exceptii ce nu fac decat sa intareasca regula. Putem transforma si Romania intr-o printesa, trebuie doar sa ne dorim asta. Adica sa nu mai aruncam cu cenusa in ea. Adica sa fim si noi un pic mai simtiti. Hai, ca nu e greu:

  • cosuri de gunoi sunt la tot pasul, nu e nevoie sa aruncam gunoiul unde avem chef;
  • in legatura cu florile din parc putem sa ne limitam doar la a le admira, nu trebuie neaparat sa le luam cu noi acasa;
  • Maricica nu se va simti neglijata daca nu vom urla din toti rarunchii la ea;
  • nepotii ne vor multumi mai tarziu daca azi ii vom invata sa fie civilizati.

Mda, stiu, imi veti spune ca de fapt nu asta e problema, ca sunt chestii minore, lipsite de importanta, ca Romania e asa cum este din cauza politicienilor si a nu mai stiu cui care fura si face si drege… dar haideti sa-i lasam pe ei deoparte si sa invatam sa ne facem si noi datoria civica, sa nu mai pasam motanul. Stiu, sunt pasi mici, dar pasi care conteaza…vorba ceea: Romania va creste prin bun simt si responsabilitate.

Săraca limbă română!

Pentru început, nişte precizări de bază, ca să nu existe discuţii inutile: nu sunt profă de română, nici vreo băbuţă expirată care plânge că pe vremea ei treburile se întâmplau altfel şi tineretul din ziua de azi e aşa şi pe dincolo… Nici măcar n-am vreo treabă cu limba română mai mult decât mi-au predat-o profesorii în şcoală. Nici nu am făcut vreo facultate umanistă, ca să ziceţi că vin aici să mă dau rotundă cu ce m-au învăţat ăştia prin facultate. Nu dom’le, sunt doar un om obişnuit, cu un minim de bun simţ faţă de biata limbă română.

Iar acum, să trecem la ce mă frământă pe mine: la cât de stâlcită a ajuns să fie biata noastră limbă română pe Internet. În special forum-urile sunt invadate cu un soi de limba română pe care abia o mai recunosc. Sunt oameni care scriu atât de stricat încât abia reuşesc să înţeleg ce-au vrut să spună şi credeţi-mă că nu sunt chiar atât de grea de cap. Să vă dau nişte exemple, ca să înţelegeţi la ce mă refer:

  • “nush parerea me-ai k s nu mai fktz-i atta kz d cei kre nu shtiu s vb rom k sh voi vbitzi d prk… “
  • “imi i-au nshte pant dupa kre mii modifik”

Oare săracul Pruteanu nu se răscoleşte în mormânt? Nu spune nimeni să scrii cu diacritice, deşi ar fi frumos şi aşa, dar măcar să foloseşti cuvinte româneşti şi să pui cratimă acolo unde trebuie şi numai dacă trebuie. Cer prea multe de la viaţă? Nu prea cred… utilizarea cratimei se învaţă în clasele 2-4, nu necesită studii superioare în ţări străine, nici MBA-uri.

Unii spun că scriu aşa din grabă. Ei na! Pentru grabă s-au inventat abrevierile, s-a inventat scrierea fără diacritice. Scrierea corectă e o formă de respect faţă de tine însăţi. De ce nu ieşi pe stradă în chiloţi (mă scuzaţi vă rog), tot aşa, din grabă? Pentru că ţi-e ruşine, nu? Deci chiar dacă te grăbeşti sari totuşi într-o pereche de pantaloni, nu? Păi şi atunci de ce nu arunci şi o cratimă acolo unde trebuie? Când ieşi din casă, chiar dacă te grăbeşti tot mai arunci o privire fugitivă în oglindă, ca să te asiguri că nu pleci cu puloverul pe dos sau descheiată la un nasture, nu? Păi şi atunci de ce nu arunci şi o privire fugitivă pe minunile pe care le scrii? Pentru că şi scrisul e cartea de vizită a unui om, nu numai hainele de pe el.

Eu sunt de părere că nu e grabă, ci e neştiinţă. Bun, ai tras chiulul la orele de română din clasele primare, asta e… nu e bine, dar poţi remedia greşelile tinereţii – mai există şi în ziua de azi cărţi e gramatică ce abia aşteaptă să fie deschise. Mai există chiar şi site-uri care îţi pot veni în ajutor – jos pălăria pentru stimabila doamnă Diacritica. Totul e să-ţi admiţi neştiinţa şi să încerci să remediezi această problemă.

Alţii spun că scriu cum vor, că doar e democraţie (mama ei de democraţie!), că ei ştiu să scrie corect dar scriu cum au chef. Mda…bun…ce să zic…dacă eşti deştept şi îţi face plăcere să o faci pe prostul, e dreptul tău (că doar e democraţie, nu?) dar ai grijă să nu rămâi aşa.

În concluzie: iubesc şi respect limba română, pe cât de mult îmi stă în putinţă. Încerc să scriu pe cât de corect mă pricep, Dex-ul îmi este prieten bun, când nu ştiu ceva întreb fără ruşine (mi-e mai ruşine să rămân în bezna neştiinţei). Nu le ştiu pe toate, mai am multe de învăţat, dar mă străduiesc atât cât pot să fiu prietenă cu cratima şi să scriu cuvinte româneşti.

Voi cum scrieţi?

Despre credinta, Biserica si Dumnezeu

E criza. Si parca o simtim din ce in ce mai acut, parca isi infige coltii si mai adanc in inima noastra, si ne doare… e ca o furtuna ce vine si spulbera totul in cale. Si atunci avem nevoie sa ne ancoram de ceva puternic. Si atunci ne amintim de Cel de Sus si de nevoia de credinta.

Si ne punem speranta in Dumnezeu si toti sfintii, si in moastele lor cele facatoare de minuni. Si ne ducem cu sufletul zdrobit, vrand sa ne rezolve bietii sfinti toate problemele peste noapte. Ce e rau in asta? Nimic, atat timp cat nu se transforma tot acest proces intr-un circ.

A fost sarbatoarea Sfintei Parascheva si Iasiul, ca in fiecare an, s-a umplut din nou de oameni insetati de presupusa evlavie… Zeci de mii de credinciosi au venit la moastele Sfintei, in cautarea unei minuni, si au dat peste un balci de zile mari: unii vindeau sarmale, altii carnati, altii cruci si biblii, altii haine de piele, altii inchiriaza camere de dormit… nimic nu-i gratis in Romania, nici macar minunile.

Biserica profita de disperarea oamenilor:

  • de ce in loc sa inmulteasca pelerinajele, nu ii ajuta pe credinciosi sa gaseasca forta interioara care sa-i ajute sa infrunte necazurile vietii?
  • de ce in loc sa urmareasca un profit cat mai mare de pe urma bratarilor si lantisoarelor cu cruciulita, chinezesti, cumparate la kilogram nu le predica enoriasilor despre binefacerile unui trai echilibrat, despre bunatate, despre ajutarea semenilor?

Noi, romanii, avem tendinta de a incerca sa ne atingem scopurile prin orice mijloc mai putin ortodox. Din mijloacele ortodoxe este exclusa munca cinstita, desigur. Asa ca nici Dumnezeu nu e lasat deoparte: strabatem tara in lung si in lat, ne imbulzim, ne calcam in picioare, ne muscam ca niste animale salbatice, pentru a atinge icoane facatoare de minuni, moaste sfinte, crezand ca toate problemele noastre se vor rezolva peste noapte.

Sa va dau o veste proasta? Dragii mei credinciosi si evlaviosi, Dumnezeu va da, dar nu va baga si in traista. Va da sanatate si putere de munca ca sa munciti pentru ceea ce vreti sa dobanditi, va mangie duios pe crestet ca sa va ridicati si sa luptati, va zambeste multumit cand faceti o fapta buna, dar nu va rasplateste cu un castig urias la loto.

Dar sa zicem ca noi, pacatosii de rand nu stim asta. Dar BISERICA ce pazeste?  De ce ne alimenteaza iluziile false? De ce nu iese in fata, in calitate de reprezentanta a Domnului si sa puna punct acestui circ? Pentru ca ii este mai comod sa vanda niste iluzii din care sa obtina profit. Iar noua ne e mai usor sa strabatem tara in lung si in lat, de la o manastire la alta, in cautarea obiectelor facatoare de minuni, in loc sa infaptuim prin fortele proprii o minune. Sta in puterea noastra! Dumnezeu ne ajuta.

Romantismul se mai poarta?

Ia uitati ce spune Dana:

Nu am sa va ascund faptul ca mie romantismul mi se pare un pic pueril. Ca si cum ai inchide ochii si ai zice ca viata este ca in fairy tale. Numai ca adevarul este ca e unul din cele mai bune lucruri care ni se pot intampla. Si din cand in cand cadem prada momentelor romantice. Sau visam cu ochii deschisi la perioada cand erau inca in viata noastra. Romantismul este un afrodiziac de care avem nevoie pentru a fi fericiti.

Voi ce credeti, romantismul se mai poarta sau acum ne intereseaza cu totul alte lucruri?

Si totusi n-am inteles de ce i se pare Danei atat de pueril. Dau repede un search pe Google  cel atotstiutor si gasesc o serie de articole si poze cu lumanarele parfumate, inimioare rosii, petale de trandafir, ursuleti de plus roz bombon, chiar si o mamaliga in forma de inimioara, cu cateva rondele de ceapa langa ea. Ce romantic! Imi vine sa dau in diabet. Hmmm, parca incep sa o inteleg pe Dana…

Si totusi eu sunt romantica, dar nu o romantica siropoasa. Cred ca filmele ieftine americane i-au dat o conotatie negativa cuvantului “romantism”.  Oare pasiunea si romantismul inseamna neaparat lenjerie sexy, trandafiri rosii si lumanarele parfumate, asa cum am vazut noi in filmele americane siropoase si mai nou in telenovele? Pai inainte de revolutie nu prea vedeam noi astfel de filme sa ne inspire, nici lenjerie prea sexy nu se gasea… oare nu exista si atunci romantism?

In fiecare zi am parte de romantism: de la surasul cald si acea privire in care pot citi ca eu sunt femeia vietii lui, la sms-urile scurte dar cuprinzatoare care ma ridica in al noualea cer cand simt ca ma scufund in abis (un simplu “Te iubesc” face minuni), la gesturi frumoase, cum ar fi sa-mi aduca un buchet de flori culese de el atunci cand ma astept mai putin, sa-mi aduca cele 10 zmeurele micute pentru care si-a zgariat mainile jumatate de ora bagandu-se prin toate tufisurile  sa le culeaga, pentru ca stia ca sunt preferatele mele…

 

Romantismul nostru consta in gesturi simple si frumoase. Suntem romantici amandoi fara teama de a fi penibili, fara sa ne fie teama ca cineva va rade de noi. Daca suntem contemporani cu era tehnologiei si a vitezei? Desigur! Lucram intr-un domeniu care abia ne lasa sa respiram, calculatorul e a doua noastra dragoste, ne petrecem jumatate de viata muncind, dar nu uitam sa ne iubim, sa ne respectam, sa ne daruim unul celuilalt clipe unice, minunate, in fiecare zi, sa ne surprindem unul pe altul, sa nu lasam monotonia sa se instaleze.

Voi mai sunteti romantici?

Protectia parului vopsit

Imi place sa-mi vopsesc parul, dar vara am o mare problema: soarele imi decoloreaza si aspreste parul. Nimic nu se compara cu o zi petrecuta la plaja, fie ca merg la mare sau doar la piscina, dar uite ca parul meu sufera: clorul apei din piscina il decoloreaza, apa sarata din mare il decoloreaza si il aspreste, si uite asa imi taie cheful de plaja. Aveam nevoie de o ingrijire deosebita a parului pe timpul verii si am apelat cu incredere la Wella Professional, care nu ma dezamagise niciodata.

Stilistul mi-a recomandat gama Lifetex Sun, perfecta pentru vara. Am luat crema pentru protectia culorii.

Impresii:

  • – miroase foarte placut, ca toate produsele Wella de altfel;
  • – imi place mult ca e un tratament leave-in, adica se aplica pe parul umed, si nu mai trebuie clatita;
  • – o cantitate mica e suficienta pentru tot parul, intrucat e foarte cremoasa (eu am parul pana la umeri);
  • – a trecut testul plajei cu brio: nu numai ca nu mi s-a mai uscat parul, dar chiar il simteam matasos, de parca tocmai il spalasem;
  • – o folosesc de fiecare data cand stiu ca ies afara si o sa stau mai mult timp in soare;
  • – spre surprinderea mea, culoarea parului a rezistat destul de mult desi folosesc nuantator, si nu s-a mai decolorat deloc; pur si simplu a iesit treptat, la spalare, atat;
  • – imi place ca nu ingrasa si nu incarca parul; pur si simplu imi simt parul mai matasos si frumos mirositor, atat;

Daca o voi mai cumpara? Cu siguranta! E prietena mea pe timpul verii! O gasiti in saloanele de coafura la pretul de 45 ron.

Uleiul de masline – salvarea parului meu

Odata cu venirea verii, parul meu cel neascultator din fire a inceput sa o ia razna: aerul uscat il face sarmos, iar de balsam pare sa nu mai asculte deloc. Asa ca am trecut la artileria grea: masti de par care mai de care mai promitatoare; bineinteles efectul era doar pe moment – cand se usca parul era foarte matasos. Cum ieseam a doua zi prin soare, redevenea ostil, sarmos si rebel.

Am zis ca nu ma hidratez suficient – 2 litri de apa mi se par prea mult pentru mine. Totusi am zis ca pentru par merita sa fac un sacrificiu, si am inceput sa beau mai multa apa; din ce in ce mai multa in fiecare zi. Inafara faptului ca am mai facut ceva muschi la picioare (da, drumurile dese la toaleta au fost benefice pentru picioarele mele), n-am vazut vreun alt beneficiu ale acestei mirifice hidratari.

Bun, am renuntat si la chinul cu apa. La un moment dat ochii mi-au cazut pe sticluta de ulei de masline, prietenul meu care-mi salvase pielea de atatea ori. Auzisem de faimoasele masti pentru par cu ulei de masline, dar nu incercasem nici una. In disperarea mea, am zis hai, fie, trec peste toate prejudecatile mele (in par accept doar cosmetice, nu oua, miere, otet sau alte chestii dubioase).

Am amestecat ulei de masline extravirgin cu cateva picaturi de ulei de ricin si l-am aplicat pe parul umed, de la radacina pana la varfuri, mi-am facut si un masaj capilar, iar apoi am stat cuminte, cu parul naclait de ulei vreo ora. Apoi m-am spalat cu sampon, ca deobicei. Nu mica mi-a fost suprinderea sa vad ce par matasos si stralucitor am, chiar si dupa 2-3 zile de la spalat.

Am aplicat aceasta masca de 2 ori pe luna si sunt foarte multumita de rezultate. Parul meu e vizibil mai sanatos si mai ascultator. Probabil e si mai sanatoasa daca se foloseste si galbenus de ou, dar eu personal nu mi-as pune niciodata omleta in par – nu-mi place sa folosesc alimente pe post de cosmetice, oricat de bio, eco, trendy, fancy ar suna.

Uleiul de masline face exceptie – el mi-a fost prieten la bine si la rau, de cate ori am avut pielea iritata, arsa, crapata…

Eu va sfatuiesc sa incercati masca asta – va asigur ca nu veti regreta decat ca nu ati descoperit-o mai devreme.

Lapte de corp Styx cu extract din lapte de iapa

Weekendul acesta am avut ocazia sa testez laptele de corp cu extract din lapte de iapa de la Styx, asa ca vreau sa va impartasesc si voua primele impresii:

– textura: fluida, fina, catifelata;

– miros: hmm…nu prea placut, sincera sa fiu imi aminteste de lotiunea dupa ras a bunicului meu si de apa de colonie a bunicii…nu stiu sa descriu exact mirosul, dar ati prins voi ideea;

– efect: pielea mea uscata si sensibila a zis “uau!” la primul contact cu acest lapte de corp; tinand cont de parfumul destul de intens, ma asteptam sa ma irite, sa ma manancele palmele…dar nici vorba; senzatia este foarte placuta, de hidratare intensa, de caldura, de catifelare; se absoarbe repede in piele, nelasand vreo pelicula grasa;

– compozitie: din pacate, cu toate ca se lauda cu extractul de lapte de iapa care face minuni asupra pielii, totusi acest lapte de corp contine si el niste parabeni….

Concluzie: mirosul ma cam descurajeaza, dar efectul de hidratare intensa si perfecta tolerabilitate ma face sa-l iubesc. Aceasta este prima crema perfect tolerata de pielea mea. Abia astept sa incerc si crema de fata din aceasta gama. Voi reveni cu impresii despre ea…

Doliva Fresh Balm

Eu am o slabiciune pentru culoare verde la ambalajele cosmeticelor. Cand o vad ma topesc; ma da gata. Imi imaginez ca acele cosmetice sunt foarte naturale, ca doar verde e culoarea naturii. Si le acord toata credibilitatea mea.

Ce sa fac? Asta-i slabiciunea mea… Asa ca intr-o buna zi de vara m-am hotarat sa-mi iau o lotiune de corp. Dar nu orice lotiune, ci una proaspata. Daaa, proaspata, nu fresh (pentru mine “fresh” si “proaspat” au conotatii diferite; “proaspat” inseamna mult mai fresh decat un simplu “fresh”). M-am gandit initial sa intreb vanzatoarele, dar m-am gandit ca se vor uita nevinovat la mine si nu ma vor intelege. Asa ca am pornit inarmata cu multa rabdare in cautarea idealului.

Ajunsa in farmacie am dat cu nasul de o cutie verde. Foarte verde. Radarul meu detecteaza verdele instantaneu. M-am indragostit de culoarea cutiei, deci continutul ei trebuia sa fie pe masura asteptarilor. Deschizand cutia, m-a izbit un miros incredibil de proaspat, de iarba proaspat taiata…acrisor, vesel, jucaus…perfect – I’m in love. Uitandu-ma pe cutie, am vazut ca era un balsam de corp Doliva – “Doliva Fresh Balm” – hmmm….cu adevarat fresh. Bineinteles ca l-am si achitionat.

Impresii:

– pret: aproximativ 50 ron – un pret ok, tinand cont de cantitatea generoasa – 250 ml;

– textura: gel fin, fara grasime;

– miros: divin – miros de iarba proaspat taiata, acrisor, racoritor;

– efect: foarte racoritor, e perfect pentru vara, mai ales dupa epilat; parca ar contine mentol, asa de bine racoreste pielea; calmeaza pielea; se absoarbe repede in piele, nu e gras; mirosul se mentine mult timp; hidrateaza destul de bine, pielea ramane foarte fina dupa aplicare;

– compozitie: cica ar contine ulei de masline si panthenol, ingrediente foarte benefice pentru piele;

– dezavantaje: intr-o zi am dat din greseala pe la ochi cu mana pe care inca mai aveam balsam si mi-au inghetat pleoapele si ma usturau ochii ingrozitor – deci nu incercati sa va racoriti si fata cu acest produs!

Concluzie: il iubesc! e perfect pentru vara!

Wella Lifetex – fiole pentru par vopsit

In urma cu ceva timp am avut parul degradat (din cauza unor probleme de sanatate), dar cum imi place sa ma ingrijesc si sa am parul vopsit, nu m-am abtinut nici de aceasta data si mi-am achizitionat o vopsea de par.

Cautam totusi si un tratament pentru parul vopsit, astfel incat parul meu sa nu ramana prea traumatizat dupa vopsire. Coafeza mi-a recomandat fiolele pentru parul vopsit de la Wella.

La inceput am fost cam circumspecta – 6 fiole costau 120 ron, un pret nu prea scazut… Ea mi-a spus ca daca nu sunt multumita de ele imi da ea banii inapoi; stiind ca nu prea este asa mana larga, am prins curaj si am cumparat fiolele.

Pot spune ca nu am regretat deloc: mi-au lasat parul stralucitor, matasos, de parca iesisem de la o vizita la stilist; vopseaua a rezistat mai mult timp, parul avea un aspect sanatos. Multe persoane ma intrebam cu ce m-am vopsit de aveam parul atat de frumos. Merita sa achizitionati asa ceva; e un adevarat rasfat pentru par.

People are often unreasonable

People are often unreasonable, irrational, and self-centered.

Forgive them

Anyway.

If you are kind, people may accuse you of selfish motives.

Be kind anyway.

If you are successful, you will win some unfaithful

friends and some genuine enemies.

Succeed anyway.

If you are honest and sincere people may deceive you.

Be honest and sincere

anyway.

What you spend years creating,

others could destroy overnight.

Create anyway.

If you find happiness, some may be jealous.

Be happy anyway.

The good you do today, will often be forgotten.

Do good anyway.

Give the best you have, and it will never be enough.

Give your best anyway.

In the final analysis, it is

between you and God.

It was never between you

and them anyway.

Mother Theresa