Iar de inima albastra…

Va las cu o melodie de suflet, pe care o iubesc. Sa aveti un weekend cat mai frumos.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=E5bSqcRz3Uw&feature=PlayList&p=C5EB575C37B5560A&index=55]

Apa, izvor de sanatate… sau nu?

De cand ma stiu beau apa destul de putina. Si nu din economie, ci pentru ca nu prea mi-e sete. Beau ca tot omul o cafea, un ceai, un pahar de lapte, un pahar-doua de apa… si cam atat. Si mi-e bine. Pana aici toate bune si frumoase. Daaaaar, la un moment dat a patit-o mama: pietre la rinichi. Ca cica nu consuma suficiente lichide. Dar ea consuma mai multe lichide decat mine.

Continue reading Apa, izvor de sanatate… sau nu?

Credeti ca ei ne mai vor inocente?

Daca ne intoarcem in timp, vom vedea ca inainte femeia avea drepturi limitate, cunostinte limitate, inocenta cat cuprinde. Astazi lucrurile s-au mai schimbat lucrurile un pic, pe ici pe colo, prin puctele esentiale. Femeile si-au dobandit mult mai multe drepturi, sunt egale barbatilor, si in final se pune intrebarea: „Credeti ca ei ne mai vor inocente?”

Eu sunt de parere ca DA. Doar ca de-a lungul timpului s-a mai schimbat sensul notiunii de „inocenta”, slava Domnului. Adica nu mai e nevoie sa fim tampe, sa ne minunam cand ne spune ca 1+1=2, sa ne minunam cand ne spune ca Pamantul nu e plat ci relativ rotund, sa lesinam subit si sa avem nevoie de saruri din 5 in 5 minute. Ne-am castigat dreptul de a fi egale cu ei, de a avea acces la acelasi sistem de educatie, de acelasi acces la cunostinte de orice fel, de a purta pantaloni (iupiii :D), asa ca s-a mai dus din acea prostie numita gingas „inocenta” (bine, in mare masura, hai sa nu generalizam). Acum putem sa ne duelam lejer cu ei in orice materie, ii sfidam cu tocurile noastre care ne fac mai puternice, dar in acelasi timp fragile si feminine. Important e sa ne stim limitele, sa nu incercam sa fim barbati din dorinta exacerbata de independenta. Cred ca abia acum am ajuns sa fim doar inocente, nu si prostute. Pentru ca avem doar inocenta datorata feminitatii.

Barbatii ne vor in continuare inocente, fragile, pentru ca simt dorinta de a ne proteja atat fizic, cat si psihic. Vor sa ne ocroteasca, sa simtim ca alaturi de ei nimic rau nu ni se poate intampla, sa-i consideram eroi. Da, ne putem descurca de multe ori si singure, dar ce poate fi mai placut decat sa stii ca-l ai pe Superman in ajutor? (bine, in varianta slim, fat…depinde)

Voi ce ziceti? Ne mai vor sau nu inocente?

L’erbolario – crema de corp cu iris

L’Erbolario este o gama de produse nou aparuta la noi  – din septembrie anul acesta, dar cunoscuta in strainatate.  Sunt chiar lideri de piata in Italia. Au intrat cu forte proaspete si pe piata romaneasca, prin intermediul farmaciilor Sensiblu.

Eu am folosit crema cu iris.

In primul rand imi place ambalajul. Cutia de carton e mov prin interior, la fel ca si capacul recipientului. Veti spune ca e un fleac, dar pentru mine detaliile sunt importante. Imi spun multe despre grija producatorului fata de intreg produsul. Pentru ca imaginea conteaza, chiar si in cazul unei creme.

Cand i-am deschis capacul, mirosul m-a cucerit pe loc. E un parfum puternic, indraznet, cu personalitate. Dulce, dar puternic, impunator. Si totusi delicat si feminin. Nerecomandat persoanelor timide. Pot spune ca imi place foarte mult mirosul, desi eu nu sunt o adepta a parfumurilor dulci.

Textura este una fina, cremoasa, catifelata, ceea ce o face usor de aplicat. Eu am pielea foarte uscata si nimic nu reuseste sa o hidrateze suficient de bine pe termen lung. Aceasta crema tocmai asta promite: sa ofere hidratarea atat de necesara pielii uscate. Dupa prima aplicare am fost un pic dezamagita: se aplica usor, dar intra rapid in piele. Parca prea rapid pentru a fi hidratanta. Ma asteptam sa fie ceva mai grasa, ca sa reuseasca sa hidrateze suficient de bine. Totusi pielea ramane fina si catifelata la atingere.

In prima saptamana de utilizare am folosit-o zilnic, de 2 ori pe zi, asa cum specifica si pe ambalaj. Am fost multumita ca pielea s-a mentinut hidratata de la o utilizare la alta. Totusi in weekend am plecat din localitate si am uitat sa o iau cu mine. Eram sigura ca pielea mi se va usca din nou daca nu folosesc in continuare crema, asa cum mi se intampla de obicei cu orice crema. Spre surprinderea mea nu a fost deloc asa. Pielea s-a mentinut fina si hidratata in continuare. Inclusiv pielea de pe picioare, care  foarte uscata dealtfel, chiar se exfoliaza uneori de uscata ce e. Nu-mi venea sa cred: nu mai folosisem nici o crema hidratanta de 3 zile si totusi pielea arata extraordinar de bine, perfect hidratata. Deci chiar se tine de cuvant aceasta crema.

Iar de parfum cremei, ca va spuneam de el si mai devreme, e foarte persistent. Aceasta crema poate inlocui cu succes un parfum. Cand ies de la dus, e un adevarat rasfat sa ma dau cu aceasta crema: e catifelata, se aplica usor, intra repede in piele, hidrateaza perfect si pe deasupra miros si superb, a parfum de iris.  Ramane parfumul si in halatul de baie, si in pijamale, mai multe zile.

Ce as avea totusi sa-i reprosez? Pai…tot parfumul. Problema e ca uneori nu vreau sa miros a iris, vreau doar sa ma bucur de hidratarea pe care mi-o ofera aceasta crema. Si nu pot, pentru ca mirosul puternic de iris intra in conflict cu parfumul pe care mi-as dori sa-l folosesc.

Sa-i dau si niste note in final:

  • Absorbtie in piele – 10
  • Hidratare – 10
  • Consistenta – 10
  • Parfum- 10
  • Textura – 10

O puteti gasi in farmaciile Sensiblu, la pretul de 85 ron cutia de 300 ml. Stiu, veti spune ca e un pret maricel, dar credeti-ma ca merita fiecare banut, mai ales ca poate fi folosita si pe post de parfum.

Va place jobul pe care il aveti?

Nu de mult m-am intalnit cu o colega mai veche, din liceu. Ne-am mai povestit noi despre una, alta si la un moment dat am ajuns in mod inevitabil sa discutam si despre job. Si mi-a spus cat de stresat si incarcat e programul pe care il are, i-am spus ca asa e si la noi. La care ea imi spune „in fiecare zi abia astept sa se termine programul de 8 ore sa fug in lume mancand pamantul; asta e soarta noastra, cruda si nemiloasa – sa mai si muncim”. Eu am ramas oarecum mirata – nu pot sa spun ca munca e un blestem, mie chiar imi place sa muncesc. Dar cred ca tine si de faptul ca pentru mine nu este doar un job, este si o pasiune. Poate asta imi da mai multa forta.

Am scris mai multe despre job-ul meu aici.
Dar voi? Va place ceea ce faceti? Sau va duceti la job doar pentru ca trebuie sa mancati o paine?

Biblioteca obligatorie a barbatului modern

Deci cu liniuta si de la capat:

  • „In bucatarie cu Jamie Oliver” – ca doar dragostea trece prin stomac, nu-i asa? si mai bine sa gateasca el decat sa gatesc eu, ca doar ei sunt cei mai buni bucatari, si cine sunt eu sa contrazic acest adevar universal valabil?
  • poeziile lui Eminescu – sa fie romantic folosind cuvinte simple, dar de efect
  • „Enigma Otiliei”- ca sa inteleaga ca nu sunt eu cea mai sucita femeie de pe fata pamantului
  • Winnetou – sa stie niste tehnici de supravietuire prin taramuri necunoscute, in caz caz ca naufragiem pe taramul apasilor si comansilor
  • cel putin o carte de programare – ca sa nu simta ca vorbesc in chineza
  • „Pe aripile vantului” –  sa inteleaga adevarata dragoste cu nabadai
  • „Heidi” – sa inteleaga mai bine sintagma mea de „copilarie perfecta”

Si …daca-mi mai amintesc ceva, revin 🙂

Oriflame – Crema de protectie impotriva vremii nefavorabile

Acum vreo 3 ani am primit cadou o crema de fata de la Oriflame. Am fost putin cam circumspecta – folosesc de la Oriflame doar cateva produse, care-mi plac si in care am incredere, dar cremele de fata nu se numarau printre ele. M-a atras denumirea: „weather protective cream” – crema cu ulei de masline si unt de shea, dar m-am desumflat cand am vazut ca scrie ca e pentru toate tipurile de ten.

Nu am incredere in cosmeticele care sunt bune pentru toate tipurile de ten pentru ca sunt mari diferente intre tipurile de ten, sunt chiar tenuri complementare… Nu poate fi un simplu produs bun la toate…parca e facut de romani, care se cred specialisti in toate domeniile. In fine, asa sunt eu, o fire mai cusurgie. Totusi am zis sa o incerc, nu am ce pierde…in cel mai rau caz vreo iritatie simpatica, pe care o pot tine totusi sub control cu uleiul de masline.

Eu am tenul uscat si sensibil si de mult timp sunt in cautarea cremei hidratante perfecte, care chiar sa hidrateze si sa nu ramana ca untura pe fata. Mai intai am mirosit-o, sfioasa – da, miros orice produs cosmetic, inclusiv rimelul. M-a surprins ca nu miroasea a parfum, ci a avea un miros foarte discret, ca un produs dermatocosmetic. M-am bucurat ca macar nu are parfum.

Dupa demachiere si tonifiere am aplicat cu precautie crema putin cate putin, sa vad daca nu protesteaza cu ceva tenul meu cel mofturos. Cand colo, ce sa vezi? Nu numai ca nu protesta, dar se parea ca-i si place crema asta…pe masura ce o aplicam simteam o senzatie usoara si placuta de caldura…ca si cum crema ar fi fost calduta. Dar va asigur ca nu era.

Crema are o textura cremoasa, usor grasa. Totusi nu lasa o senzatie de pelicula grasa pe fata, asa cum fac o buna parte din cremele ce se lauda a fi hidratante. Dar totusi nu intra nici prea repede in piele, cum fac alte creme – nici nu reusesc sa le aplic pe 2 cm patrati ca ea deja s-a absorbit in piele. Nu, nu face nici una, nici alta. Lasa un strat catifelat – da, asta e cel mai potrivit cuvant – pielea se simte cu adevarat hidratata, fericita ca e mai calda si ca nu e grasa.

La aproximativ 2 minute dupa aplicarea cremei pot sa ma machiez linistita. Am testat-o si in conditiile de vreme nefavorabila, sa vad daca intr-adevar se tine de promisiune. Si spre surprinderea mea da, chiar ma protejeaza de vremea rece, de vant si viscol. Tenul meu e si usor cuperozic, se inroseste de la frig, imi ingheata rapid fata (si nu numai, am circulatia proasta si sunt vesnic un sloi de gheata).

Dupa ce am folosit aceasta crema frigul de afara mi s-a parut mai suportabil, viscolul parca nu-mi mai biciuia atat de puternic obrajii, nu mi s-au mai inrosit atat de tare cand am intrat de la frig la cald. Daca imi place? DA! E cea mai buna crema pe care am avut-o pana acum. Si am avut si creme mai ieftine, si mai scumpe, pana in 300 ron… creme cu pretentii, care totusi nu m-au convins pe deplin.

De 3 ani imi este cea mai buna prietena pe timp de iarna. Vara imi e prea cald de la ea. Se cunoaste ca e pentru vremea rece. Sa va spun si niste dezavantaje de-ale ei, ca doar nu exista produsul perfect: 1. prietenele mele cu ten mixt si gras au testat-o si li s-a parut prea grasa, deci desi scrie ca e pentru toate tipurile de ten, cred ca e mai indicata pentru tenul uscat si normal 2. contine parafina si vreo 3 parabeni, deci nu e tocmai o crema „curata”, dar din moment ce am gasit aceste ingrediente si in crema de la YSL, de vreo 270 ron…no comment Aceasta crema o gasiti in cataloagele Oriflame la pretul de 31 ron, iar la reducere chiar si la un pret mai bun. Cantitatea e mai mult decat generoasa – 150 ml – deci va ajunge cu siguranta pentru o intreaga iarna, asta daca nu faceti ca mine – eu o folosesc si pe maini, asa ca o termin mai repede.

Acasa la Afrodita

DSCF3353

Aici puteti citi articolul meu.

Hidratarea perfecta – Germaine de Capuccini

Aici puteti citi review-ul meu.

Unde te vezi peste 15 ani?

Deschid un ochi… sclipeste ceva si ma deranjeaza… il deschid si pe al doilea, lenesa… aaaaa, e soarele jucaus, si-a pus in gand sa ma trezeasca. Ascuns dupa draperiile grele de catifea visinie, reusise totusi sa-si strecoare tiptil-tiptil o raza poznasa cu care sa ma gadile pe pleoape. Buna dimineata, iubire! rasuna vocea lui calda, in timp ce mana lui blanda imi mangaie parul matasos. Intorc capul spre el…ma topesc in privirea sa.  Parfumul delicat de frezii imi inunda placut narile… E cald si bine… Buna dimineata, somnoroaso! imi spun ele din vaza lor de abanos.

Mamiiii! Noi suntem gataaaaaa! se aud doua voci cristaline.

Ceee??? Vai, e abia ora 7! Poznasele astea mici nu mai au pic de rabdare!

Hai iubire, ne asteapta fetele. Pentru prima data sunt gata inaintea noastra! e sambata, e iulie, e un soare prietenos ce ne imbie sa sarim cat mai repede in masina – via Bicaz. Deschid usa dormitorului somnoroasa. Clara imi sare in brate si ma saruta pe obraji dragastos. Ma strange in brate bucuroasa. Andreea sare la gatul lui tati. E mare de-acum, dar la fel de dragastoasa.

Hai mami, nu esti gata inca! Ia-ti repede treningul si hai sa mergem! imi spune  Clara nerabdatoare, in timp ce ma trage de mana, spre dressing.

Hai tati, e tarziu! il imbie Andreea, impingandu-l delicat spre dressing si pe el.

Andreea si Clara sunt deja imbracate, incaltate. Clara are buclele blonde neastamparate prinse in doua codite usor strambe. Se vede ca i le-a facut Andreea, pe fuga. In ochii lor mari si albastri se citeste bucuria: mergem la munte! ne asteapta o vacanta de vis!

Mergem sa ne schimbam rapid, sa nu lasam poznasele sa ne astepte.  Ele deja coborasera in graba pe scari, fuguta-fuguta spre bucatarie. Coboram si noi in bucatarie, sa pregatim masa. Oricat de grabite ar fi ele, nu putem pleca cu stomacul gol. De pe hol se simte parfumul cafelei. Oare cine a facut cafeaua deja? Cand ajungem in bucatarie, rasuna din nou vocile cristaline: Surpriza!!!! Dragele de ele ne-au pregatit micul dejun! Cafeaua cu spuma de lapte pentru mami, ceaiul pentru tati, lapte cald pentru ele, paine prajita cu miere si unt pentru toata familia. Si o vaza cu frezii albe, pentru mami. Pe jos sunt stropi de apa, pe aragaz a cazut cafea macinata, dar ce mai conteaza cand vezi cat de frumos au pregatit ele doua masa, in deplina complicitate? Le sarutam pe amandoua, le multumim pentru asa supriza, mancam repejor cu totii, in timp ce radem din belsug la glumele lui tati, apoi fuguta-fuguta spre masina. Bineinteles, laptopul, telefoanele de serviciu sunt lasate acasa, pe birou. Cui ii pasa de ele? Bicaz, pazea ca sosim!!!

Cam asa ar arata o zi din viata mea, peste 15 ani…Este un raspuns la articolul lui Dono, care m-a pus pe ganduri.  Si eu ma numar printre persoanele predispuse sa faca parte din categoria descrisa de Dono, dar incerc  sa mentin un echilibru. La cealalta intrebare a lui, Cat crezi ca te mai tin bateriile in ritmul asta? voi incerca sa raspund intr-un viitor articol.

Voi cum va vedeti peste 15 ani?