Dupa casatorie ne ingrasam sau nu?

Am citit zilele trecute un articol care suna cam asa Femeile nu mai sunt preocupate de silueta lor după primul an de căsătorie, relevă un studiu britanic. Luarea în greutate începe chiar în prima lună de mariaj, iar după un an de căsătorie una din cinci femei ajunge să se îngraşe cu până la 9,5 kilograme.

Femeile acordă o importanţă deosebită aspectului fizic cu câteva luni înainte de a se căsători. Motivul este acela de a încăpea în rochia de mireasă. Interesul pentru aspectul fizic scade şi datorită siguranţei oferite de statutul matrimonial. Faptul că s-au căsătorit le oferă femeilor un plus de siguranţă; odată ce s-au măritat, şansele de a fi părăsite de soţ, pe motiv că s-au îngrăşat, sunt reduse.

Si mi se pare trist… cum adica? Inainte de casatorie esti zana zanelor si dupa casatorie te transformi in muma padurii? Un aspect fizic ingrijit mi se pare o forma de respect fata de tine insati in primul rand, apoi fata de omul de langa mine, nicidecum o corvoada pe care sa o mentin doar pana il prind in mrejele casniciei.

Voi ce credeti? Cum schimba casatoria mentalitatea asta?

Pensatul cu ata

O metoda de pensat veche, din Orientul Mijlociu, a ajuns de curand si pe meleagurile noastre. Este vorba de pensatul cu ata. Mie una mi se pare foarte interesanta.

Se foloseste ata obisnuita, important este doar sa fie rezistenta. Se spune ca e o metoda de epilare mai putin dureroasa decat pensarea cu penseta sau ceara si poate fi utilizata si pentru pensarea pometilor si mustatei. Si foarte important: e o metoda ce nu irita pielea. Eu una raman cu sprancenele rosii cam o jumatate de ora dupa ce m-am pensat cu penseta. Imi place ca ata nu este reutilizata, ceea ce inseamna un plus de igiena.

Firul de par creste mai greu decat in cazul unui pensat clasic, deci iata inca un motiv de bucurie pentru noi.

Voi ati incercat acest tip de pensat?

Vaileu, ma inseala!

Ne-am mutat impreuna sau ne-am casatorit, cert e ca formam un cuplu stabil. Si impartim si bune si rele.  Si parca lucrurile sunt mai simple. Nu ma mai machiez toata ziua, nu ma mai parfumez discret dupa dus, ma epilez cand imi mai aduc aminte si adesea miros a ceapa prajita, ca doar am gatit. Si pantalonii de trening lalai imi sunt cei mai buni prieteni cand stau acasa. Ei si cu camasa aia in carouri, cu 3 numere mai mari. Care mai are si niste pete de mancare. Si miroase si ea a ceapa. Si uite ca el nu ma mai pupa dulce cand vine acasa. Si nici flori nu-mi mai aduce. Si nici in oras nu ma mai invita. Si nici nu mi-a mai spus cat de frumoasa sunt… Si nici nu se mai uita la mine in felul ala… si parca si ieri a intarziat cam mult cand a venit de la munca, nu numai azi. Si parca ii stralucesc ochii intr-un anume fel…si e cam visator si neatent la ce-i spun. Si am tipat la el si degeaba… Vaileu! Ori ma inseala? Aaaa, sigur ma inseala! Si eu stau ca proasta si-i spal si-i calc si-i gatesc si el nu e in stare sa-mi vina cu o floare, oricat as tipa eu la el…

Ei uite cam asa stau lucrurile in multe relatii pe care le cunosc. Si fetele imi spun cum ca toti barbatii sunt niste porci nerecunoscatori. Tu ii ingrijesti si ei te inseala. Si stau un pic si ma gandesc… Desi noi nu suntem in nici una din situatiile mai sus mentionate. Oare de ce te-ar insela el?

1. N-a existat dragoste reciproca inca de la inceput. Tu-l iubesti, el vrea o servitoare buna pe bani putini.

2. Tu il neglijezi. Da, cum aveai grija de el inainte, trebuie sa ai si de acum incolo. Si nu ma refer aici la spalat, calcat, gatit. Ma refer la EL ca si persoana, ca si om cu suflet. Cand l-ai intrebat ultima oara cum i-a mers in ziua respectiva la munca? Cand ati stat ultima data de vorba degajat, despre verzi si uscate, asa cum faceati inainte, cand va prindeam zorile la povesti?

3. Tu te neglijezi. Crezi ca daca v-ati mutat impreuna, gata, s-a terminat cu cochetaria. De-acum poti sa arati ca matusa Tamara sau ca Bubulina Gospodina. Iar parfumul de ceapa prajita e cel mai natural si mai rafinat dintre toate. Pai cum aratai inainte si cum arati acum? Inainte erai zana zanelor si acum muma padurii. Fie ca-ti convine sau nu, asta e situatia. Da, stiu, ar trebui sa te iubeasca pentru ceea ce esti, nu pentru cum arati, dar crede-ma ca imaginea conteaza tot timpul. E o forma de respect fata de tine insati. Nu-ti spune nimeni sa umbli in pantofi cu toc cui si rochie de seara in casa, dar ingrijeste-te, ca doar esti femeie!

4. Il aduci in permanenta reprosuri. Orice-ar face nu e bine. Si tipi la el. Si-l certi. Pai, hai sa-ti spun un secret: i se-apleaca si lui, la un moment dat. Eu personal urasc persoanele care tipa la mine, oricare ar fi cauza. Nu fac ceva bine, te rog sa-mi explici clar si explicit, nu sa tipi la mine. Ca-ti intorc spatele si plec. Si nu ma mai uit inapoi. Pentru ca nu ma respecti ca om.

5. Niciodata nu e suficient de bun. Vecinul de la 3 e mai bun ca tine. Ca el stie sa repare tevile de la scurgere. Nu sta ca tine sa se moscaie 2 ceasuri. Si vecinul de la 1 repara calculatorul in 5 minute, nu ca tine in 30. Si Costel a lu’ Maria a obtinut o marire de 30%, nu ca tine de 15%. Si Viorel i-a adus Nicoletei o mandrete de buchet de trandafiri albi, nu ca tine un buchetel de frezii. Si  i-a dat inel de logodna cu diamant. Tu esti un nimic! Si nu esti bun de nimic! Mda…pai daca orice as face nu te multumeste, oricat de mult m-as stradui, ma darami psihic. Si ma duc unde oi vedea cu ochii, oi gasi eu pe cineva care sa ma aprecieze. Ca sunt si eu om si am nevoie de apreciere.

Si lista poate continua… Dragelor, daca aveti un om aproape de voi, asta nu inseamna ca va puteti transforma in cenusarese, ca omul ala va sta cu voi toata viata si va va iubi neconditionat pentru tot restul vietii. Dragostea e ca o floare frumoasa si plapanda: daca ii pui prea multa apa putrezeste, daca nu ii pui apa se usuca, daca are prea multa lumina se ingalbeneste, daca are prea putina se ofileste. Trebuie sa intretii focul iubirii, el nu arde singur vesnic. Pastreaza-ti feminitatea, ca doar esti femeie. Un barbat te inseala in momentul in care nu mai gaseste la tine ceea ce ii lipseste. Pleaca in cautare in alta parte. Acum depinde de tine daca il lasi sa faca acest pas sau nu. Daca esti dispusa sau nu sa investesti in relatie.

Voi de ce credeti ca inseala barbatii?

Desertul de aur

Cel mai scump desert din lume este Frrozen Haute Chocolate. Este acoperit cu aur comestibil de 23 de carate si este servit intr-o cupa invelita in foita de aur, iar la baza ei sta o bratara de aur de 18 carate. Costa 25 000 de dolari. Este preparat din 28 de sortimente de cacao exotice, printre ele numarandu-se 14 dintre cele mai scumpe si rare arome din lume. Este servit cu o lingurita de aur incrustata cu diamante si cu o bomboana  ce se vinde cu 5200 de dolari kilogramul.

Oare cine ar da atatia bani pe un desert? Si de ce? Uite cum este gadilat si exploatat la maxim snobismul uman…

Femeile manager – de ce sunt mai putine?

Cica femeile au rezultate academice mai bune decat barbatii. Si cica se pricep mai bine decat ei la multe lucruri. Si culmea e ca le mai pot face bine si in paralel, nu doar in serie.  Si cica exista mai putine femei in functie de conducere decat barbati. Hmmmm….pai oare de ce? Ca incep sa se cam bata lucrurile cap in cap.

Hai sa ma gandesc la niste posibile motive:

  • inca mai suntem sub auspiciile comunismului; a murit nea Ceasca, dar inca au mai ramas adeptii lui care vin si ne dau cu cratita in cap, amintindu-ne ca procreerea si mancarea ar trebui sa fie indeletnicire noastre de baza;
  • exista mai multi barbati care isi doresc sa fie manageri, decat femei (multe femei sunt mai modeste decat ar trebui, nu stiu sa se vanda);
  • de multe ori barbatii au mai multe studii care-i ajuta sa obtina acest post, din varii motive;
  • desi nu-mi place, inca mai exista misoginismul; o femeie trebuie sa munceasca mai mult decat un barbat pentru a demonstra ca este egala cu el;
  • multe femei sunt prea sentimentale, iar sentimentalismul nu are ce cauza in fisa postului unui manager;
  • de multe ori barbatii sunt mai dedicati jobului decat femeile, care incearca sa se imparta intre copil, sot si gospodarie;
  • multe femei chiar nu vor sa fie manageri, li se pare prea mult pentru ele;

Voi de ce credeti?

Iar de inima albastra…

Va las cu o melodie de suflet, pe care o iubesc. Sa aveti un weekend cat mai frumos.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=E5bSqcRz3Uw&feature=PlayList&p=C5EB575C37B5560A&index=55]

Apa, izvor de sanatate… sau nu?

De cand ma stiu beau apa destul de putina. Si nu din economie, ci pentru ca nu prea mi-e sete. Beau ca tot omul o cafea, un ceai, un pahar de lapte, un pahar-doua de apa… si cam atat. Si mi-e bine. Pana aici toate bune si frumoase. Daaaaar, la un moment dat a patit-o mama: pietre la rinichi. Ca cica nu consuma suficiente lichide. Dar ea consuma mai multe lichide decat mine.

Continuă să citești Apa, izvor de sanatate… sau nu?

Credeti ca ei ne mai vor inocente?

Daca ne intoarcem in timp, vom vedea ca inainte femeia avea drepturi limitate, cunostinte limitate, inocenta cat cuprinde. Astazi lucrurile s-au mai schimbat lucrurile un pic, pe ici pe colo, prin puctele esentiale. Femeile si-au dobandit mult mai multe drepturi, sunt egale barbatilor, si in final se pune intrebarea: „Credeti ca ei ne mai vor inocente?”

Eu sunt de parere ca DA. Doar ca de-a lungul timpului s-a mai schimbat sensul notiunii de „inocenta”, slava Domnului. Adica nu mai e nevoie sa fim tampe, sa ne minunam cand ne spune ca 1+1=2, sa ne minunam cand ne spune ca Pamantul nu e plat ci relativ rotund, sa lesinam subit si sa avem nevoie de saruri din 5 in 5 minute. Ne-am castigat dreptul de a fi egale cu ei, de a avea acces la acelasi sistem de educatie, de acelasi acces la cunostinte de orice fel, de a purta pantaloni (iupiii :D), asa ca s-a mai dus din acea prostie numita gingas „inocenta” (bine, in mare masura, hai sa nu generalizam). Acum putem sa ne duelam lejer cu ei in orice materie, ii sfidam cu tocurile noastre care ne fac mai puternice, dar in acelasi timp fragile si feminine. Important e sa ne stim limitele, sa nu incercam sa fim barbati din dorinta exacerbata de independenta. Cred ca abia acum am ajuns sa fim doar inocente, nu si prostute. Pentru ca avem doar inocenta datorata feminitatii.

Barbatii ne vor in continuare inocente, fragile, pentru ca simt dorinta de a ne proteja atat fizic, cat si psihic. Vor sa ne ocroteasca, sa simtim ca alaturi de ei nimic rau nu ni se poate intampla, sa-i consideram eroi. Da, ne putem descurca de multe ori si singure, dar ce poate fi mai placut decat sa stii ca-l ai pe Superman in ajutor? (bine, in varianta slim, fat…depinde)

Voi ce ziceti? Ne mai vor sau nu inocente?

L’erbolario – crema de corp cu iris

L’Erbolario este o gama de produse nou aparuta la noi  – din septembrie anul acesta, dar cunoscuta in strainatate.  Sunt chiar lideri de piata in Italia. Au intrat cu forte proaspete si pe piata romaneasca, prin intermediul farmaciilor Sensiblu.

Eu am folosit crema cu iris.

In primul rand imi place ambalajul. Cutia de carton e mov prin interior, la fel ca si capacul recipientului. Veti spune ca e un fleac, dar pentru mine detaliile sunt importante. Imi spun multe despre grija producatorului fata de intreg produsul. Pentru ca imaginea conteaza, chiar si in cazul unei creme.

Cand i-am deschis capacul, mirosul m-a cucerit pe loc. E un parfum puternic, indraznet, cu personalitate. Dulce, dar puternic, impunator. Si totusi delicat si feminin. Nerecomandat persoanelor timide. Pot spune ca imi place foarte mult mirosul, desi eu nu sunt o adepta a parfumurilor dulci.

Textura este una fina, cremoasa, catifelata, ceea ce o face usor de aplicat. Eu am pielea foarte uscata si nimic nu reuseste sa o hidrateze suficient de bine pe termen lung. Aceasta crema tocmai asta promite: sa ofere hidratarea atat de necesara pielii uscate. Dupa prima aplicare am fost un pic dezamagita: se aplica usor, dar intra rapid in piele. Parca prea rapid pentru a fi hidratanta. Ma asteptam sa fie ceva mai grasa, ca sa reuseasca sa hidrateze suficient de bine. Totusi pielea ramane fina si catifelata la atingere.

In prima saptamana de utilizare am folosit-o zilnic, de 2 ori pe zi, asa cum specifica si pe ambalaj. Am fost multumita ca pielea s-a mentinut hidratata de la o utilizare la alta. Totusi in weekend am plecat din localitate si am uitat sa o iau cu mine. Eram sigura ca pielea mi se va usca din nou daca nu folosesc in continuare crema, asa cum mi se intampla de obicei cu orice crema. Spre surprinderea mea nu a fost deloc asa. Pielea s-a mentinut fina si hidratata in continuare. Inclusiv pielea de pe picioare, care  foarte uscata dealtfel, chiar se exfoliaza uneori de uscata ce e. Nu-mi venea sa cred: nu mai folosisem nici o crema hidratanta de 3 zile si totusi pielea arata extraordinar de bine, perfect hidratata. Deci chiar se tine de cuvant aceasta crema.

Iar de parfum cremei, ca va spuneam de el si mai devreme, e foarte persistent. Aceasta crema poate inlocui cu succes un parfum. Cand ies de la dus, e un adevarat rasfat sa ma dau cu aceasta crema: e catifelata, se aplica usor, intra repede in piele, hidrateaza perfect si pe deasupra miros si superb, a parfum de iris.  Ramane parfumul si in halatul de baie, si in pijamale, mai multe zile.

Ce as avea totusi sa-i reprosez? Pai…tot parfumul. Problema e ca uneori nu vreau sa miros a iris, vreau doar sa ma bucur de hidratarea pe care mi-o ofera aceasta crema. Si nu pot, pentru ca mirosul puternic de iris intra in conflict cu parfumul pe care mi-as dori sa-l folosesc.

Sa-i dau si niste note in final:

  • Absorbtie in piele – 10
  • Hidratare – 10
  • Consistenta – 10
  • Parfum- 10
  • Textura – 10

O puteti gasi in farmaciile Sensiblu, la pretul de 85 ron cutia de 300 ml. Stiu, veti spune ca e un pret maricel, dar credeti-ma ca merita fiecare banut, mai ales ca poate fi folosita si pe post de parfum.

Va place jobul pe care il aveti?

Nu de mult m-am intalnit cu o colega mai veche, din liceu. Ne-am mai povestit noi despre una, alta si la un moment dat am ajuns in mod inevitabil sa discutam si despre job. Si mi-a spus cat de stresat si incarcat e programul pe care il are, i-am spus ca asa e si la noi. La care ea imi spune „in fiecare zi abia astept sa se termine programul de 8 ore sa fug in lume mancand pamantul; asta e soarta noastra, cruda si nemiloasa – sa mai si muncim”. Eu am ramas oarecum mirata – nu pot sa spun ca munca e un blestem, mie chiar imi place sa muncesc. Dar cred ca tine si de faptul ca pentru mine nu este doar un job, este si o pasiune. Poate asta imi da mai multa forta.

Am scris mai multe despre job-ul meu aici.
Dar voi? Va place ceea ce faceti? Sau va duceti la job doar pentru ca trebuie sa mancati o paine?