Sa fim oameni pentru oameni

In dimineata asta nici n-am deschis bine ochii si am dat peste un articol care mi-a strans inima… Cititi mai multe aici: http://luthelo.blogspot.com/2010/11/vrei-sa-fi-de-ajutor.html

Haideti sa fim oameni pentru oameni!

Despre putere

“Daca vrei sa cunosti cu adevarat caracterul unui om, da-i putere.” spunea Abraham Lincoln. Pana acum ceva vreme nu prea intelegeam eu ce vrea sa zica defapt si de drept. Imi inchipuiam ca se refera la cate minunatii va putea face un om, folosindu-se de puterea alocata.

Ce naiva eram… Puterea scoate la iveala ce este mai rau din om – setea lui de superioritate, dorinta de dominare, stapanite de multe ori doar din respect fata de conventiile sociale.

Avand putere, putem face mult bine, dar putem face si mult rau. Putem crea, ridica imperii, dar putem si distruge – suflete, sentimente, vise…

E mare lucru sa-ti poti pastra echilibrul interior si dupa ce ai fost investit cu putere… dupa ce ai fost promovat, dupa ce ti s-a dat vreo putere de decizie… Sa poti exploata la maxim partile pozitive ale acestei puteri – sa faci lucruri bune si marete… sa nu-ti manjesti sufletul cu fapte negre, ce nu-ti fac cinste, sa nu subjugi, sa nu injosesti, doar pentru ca acum POTI.

Voi aveti pe cineva drag care s-a schimbat radical dupa ce a crescut in functie?

Iubesc animalele mai mult decat oamenii

“Iubesc animalele mai mult decat oamenii” – aud aceasta fraza din ce in ce mai des. Daca la inceput m-a surprins, acum parca mi-a intrat in rutina…

Continue reading Iubesc animalele mai mult decat oamenii

Cand ai privit ultima oara-n jurul tau?

Cand ai privit ultima oara-n jurul tau?

Cand a vazut ultima oara

un zambet curat?

Si unde ai mers

ca sa te bucuri cu adevarat

De glasul tau, de glasul meu?

Continue reading Cand ai privit ultima oara-n jurul tau?

Reflectiile unei maimute anecdotice

Mi-a trimis o prietena niste versuri foarte frumoase, ce te indeamna la reflectie. Chiar ma gandeam cat de mult ne-am dezumanizat. De mica n-am inteles niciodata de ce este o jignire sa fii facut animal. Animalele mi se pareau cele bune, gingase, fidele si simtite fiinte – am copilarit la bunici, la curte si eram prietena cu toate animalele. Ei uite, nu sunt singura ce are aceasta dilema:

Odata, o maimuta din neamul Anecdotic,
Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic,
A zis: Atentiune! Sunt foarte afectata!

Continue reading Reflectiile unei maimute anecdotice

Crezi sau nu in Dumnezeu?

Nu-ţi cer un lucru prea cu neputinţă
În recea mea-ncruntată suferinţă.
Dacă-ncepui de-aproape să-ţi dau ghes,
Vreau să vorbeşti cu robul tău mai des.

De când s-a întocmit Sfânta Scriptură
Tu n-ai mai pus picioru-n bătătură
Şi anii mor şi veacurile pier
Aci sub tine, dedesubt, sub cer.

Când magii au purces după o stea,
Tu le vorbeai – şi se putea.
Când fu să plece şi Iosif,
Scris l-ai găsit în catastif
Şi i-ai trimis un înger de povaţă –
Şi îngerul stătu cu el de faţă.
Îngerii tăi grijeau pe vremea ceea
Şi pruncul şi bărbatul şi femeea.

Doar mie, Domnul, veşnicul şi bunul,
Nu mi-a trimis, de când mă rog, nici-unul…

Nu-ţi cer un lucru prea cu neputinţă… de Tudor Arghezi

Aceste versuri ale lui Arghezi mi s-au intiparit adanc in minte din liceu, de cand am studiat Psalmii lui Arghezi… mi s-au parut niste versuri de o extraordinara sensibilitate, pline de o durere muta, prin care dadea defapt grai dorintelor nerostite de multi dintre noi. Credem din principiu in Dumnezeu, dar avem nevoie si de o dovada vie, palpabila…

In ultimul timp am avut neplacuta surpriza sa descopar ca tot mai multe persoane sunt atee. Persoane din noua generatie, de pana in 30 de ani. Si asta ma sperie un pic… eu cred in Dumnezeu, El e cel ce imi umple sufletul si imi da puterea sa merg mai departe zi de zi (da, cu ajutorul Lui am descoperit cu stupoare ca sunt mult mai puternica decat as fi crezut vreodata), ma ridica atunci cand cad, ma mangaie bland pe crestet atunci cand sunt indurerata, imi umple sufletul de fericire.  Fara El ar fi un gol imens in sufletul meu.

Si stau si ma gandesc: daca nu-L ai pe Dumnezeu in suflet, atunci cu ce umpli acel gol? Bun, sunt lucruri in viata ce te fac suficient de fericit incat sa umpli acel gol, dar sunt lucruri efemere, ce se evapora, si iar apare acel gol… si atunci care-i rostul tau in viata, daca te simti gol prin interior, daca esti doar o frunza in vant?

Eminescu, un alt poet pe care-l iubesc pentru genialitatea si maiestria sa in a manui cuvintele, spunea:

Religia – o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?

Mihai Eminescu, “Împărat şi proletar”

Oare chiar o fi doar o fraza inventata pentru a ne tine cu capul plecat? Eu nu prea cred. De fapt nu prea simt asta. Pentru ca dincolo de ceea ce crede creierul meu, mai e si ceea ce simt. Si SIMT ca Dumnezeu exista, nu doar cred. L-am simtit de atatea ori atat de aproape de mine incat nu-i pot nega existenta sub nici o forma. Si nu simt nevoia sa-L vad. Mie de ajuns faptul ca-L simt aproape. Privirea te mai poate insela, celelalte simturi nu.

Unii spun ca nu mai cred in Dumnezeu din cauza Bisericii. Ca i-a dezamagit atat de tare incat si-au pierdut credinta. Si mi se pare o gandire superficiala. Stai putin, Biserica e formata si ea din oameni. Oameni ca noi. Pacatosi ca si noi. Furati de cele lumesti ca si noi. Unii au si niste har, dar pana la urma sunt toti oameni ca si noi, supusi pacatului si greselilor. De ce trebuie sa plateasca Dumnezeu pentru pacatele oamenilor?

Oare cum o fi sa nu crezi in Dumnezeu? Cum te simti? In ce crezi? Pe baza caror reguli iti contruiesti drumul in viata?

Ce purtam pe-acasa?

Adina se intreba cum obisnuiesc sa se imbrace oamenii cand nu sunt nevoiti sa iasa din casa?

Si m-a pus si pe mine un pic pe ganduri, pentru ca gusturile si obisnuintele sunt foarte variate in acest “domeniu”.

Am observat ca unele persoane se imbraca acasa cu hainele cele mai uzate, ca doar nu le vede nimeni. Hmmm… cum sa nu ma vada nimeni? Ma vad cei apropiati. Si ei sunt foarte importanti pentru mine.

Alte persoane se imbraca in trening larg si tricouri XXL, ca asa se simt lejer. Si mie imi place stilul lejer, dar nu sa inot prin haine.

Altele stau imbracate numai in lenjerie intima… suna bine, dar nu stiu ce faceti voi pe-acasa, insa eu mai si spal vase, mai dau cu o matura, mai spal o chiuveta, un aragaz, mai gatesc … si in cazul asta vestimentatia sumara nu prea se impaca grozav cu munca, cum nu prea se impaca nici baba cu mitraliera.

Alte persoane stau numai in pijamale. Cred ca as avea o stare de somnolenta permanenta, de la ele 😛

Unele persoane poarta haine ponosite si murdare acasa… ce daca au o pata de ulei, doua de maioneza si trei de mustar? Nu le vede nimeni… Hmmm…de parca totul se rezuma la faptul daca te vede cineva sau nu… Asta tine deja de igiena, nu de imagine.

Eu sunt de parere ca asa il cunosti cel mai bine pe un om – vazandu-l in intimitatea casei sale. Hainele de acasa spun multe despre un om:

  • daca e snob
  • daca e interesat doar de ce cred altii despre el
  • daca se iubeste si se respecta pe el insusi
  • daca igiena e punctul sau forte sau nu
  • daca isi iubeste corpul si e mandru sa si-l puna in evidenta
  • daca prefera mai mult comfortul
  • daca e interesat de imagine

Mai ales acum, ca a venit frigul, eu abia astept sa ajung acasa, sa ma schimb in ceva comod si ma bag in pat, cu o ceasca de ciocolata calda in mana si sa mai citesc ceva.

Pentru mine casa e locul unde revin dupa o zi de munca, e oaza mea de liniste si relaxare, asa ca vestimentatia de acasa joaca si ea un rol important chiar si acasa. Ma imbrac cu haine comode, calduroase, moi, calde si primitoare, ce ma fac sa ma simt bine, sa ma relaxez, sa ma bucur de ele. Sunt haine din materiale bune, din fibre naturale, de calitate. Da, nu fac rabat la calitate in nici o imprejurare.  Aaaa, si bineinteles ca sunt si frumoase aceste haine. Nici nu s-ar putea altfel. Nu pot sa ma imbrac cu haine care nu-mi plac, imi dau o stare despresiva profunda lucrurile care nu-mi plac si pe care trebuie sa le port. In schimb daca port ceva ce-mi place imi da o stare de bine. Si starea de spirit e cea mai importanta.  Un dus fierbinte, o crema de corp hidratanta, un strop de parfum bun si hainele mele preferate de casa sunt tot ce am nevoie pentru a ma simti bine. Ma aranjez in orice imprejurare, nu numai cand societatea o cere, pentru ca o fac pentru mine, nu pentru societate.

Hainele mele nu sunt nici largi si nici stramte, sunt numai bune – nici cu 2 numere mai mari, nici cu 2 numere mai mici. Credeti ca nu sunt sexy daca nu umblu semi-nud, in lenjerie minimala de satin sau daca nu port haine care sa pocneasca pe mine? Va inselati. A fi sexy tine de atitudine, nu de haine. Iar cand ma simt bine, arat bine 😉

Voi cum va imbracati acasa?

People are often unreasonable

People are often unreasonable, irrational, and self-centered.

Forgive them

Anyway.

If you are kind, people may accuse you of selfish motives.

Be kind anyway.

If you are successful, you will win some unfaithful

friends and some genuine enemies.

Succeed anyway.

If you are honest and sincere people may deceive you.

Be honest and sincere

anyway.

What you spend years creating,

others could destroy overnight.

Create anyway.

If you find happiness, some may be jealous.

Be happy anyway.

The good you do today, will often be forgotten.

Do good anyway.

Give the best you have, and it will never be enough.

Give your best anyway.

In the final analysis, it is

between you and God.

It was never between you

and them anyway.

Mother Theresa