5 lucruri care mi-au adus zambetul pe buze #1

Pentru ca adesea dau peste lucruri neplacute, ce ma intristeaza, mi-am propus ca de-acum incolo, in fiecare duminica sa trec in revista lucrurile frumoase ce mi-au adus zambetul pe buze de-a lungul saptamanii.

Saptamana aceasta m-au facut sa zambesc:

  1. pisica vecinei se juca la noi in curte – tot sarea  in sus dupa o biata ganganie  pana s-a impiedicat de tufa de caprifoi, si speriata, a inceput sa se lupte cu ea vitejeste 🙂 m-am amuzat urmarind-o de la geam
  2. niste prieteni au reusit sa scape de creditul in franci – au facut o refinantare decenta 🙂 m-am bucurat atat de mult ca dupa atata intristare pe care a adus-o cresterea francului, se mai intampla si lucruri bune
  3. mi-am ondulat parul, apoi am vrut sa-l indrept cu peria rotativa, fiind nemultumita de buclele obtinute; rezultatul mi-a intrecut asteptarile – am obtinut o coafura foarte frumoasa – parca eram proaspat iesita de la salon 🙂 uite asa am descoperit din greseala un nou mod de a-mi coafa parul
  4. mi-am gasit o rochie perfecta pentru primavara: petrecuta, cu maneca lunga, dintr-un material foarte placut la atingere, cu multe nuante de verde, ce contrasteaza placut cu parul meu roscat;
  5. am reusit sa aduc zambetul pe buzele altor oameni, printr-un simplu dar 🙂 imi place mult sa daruiesc

Voua ce v-a adus zambetul pe buze?

 

Cu facultate sau fara?

Pe vremea parintilor nostri nu facea oricine facultate. Erau standarde ridicate, se intra greu, te mentineai greu… Acum orice prost (ma scuzati) poate face o facultate. Si brusc lumea se imparte in doua: in cei cu facultate si in cei fara facultate.

Si te intrebi ce mare isprava au facut astia cu facultate, ca se uita la cei fara facultate precum mosierii la sclavii de pe plantatie. De ce ar fi inferiori bietii oameni care nu au o facultate? Oare facultatea iti adauga ceva calitati umane de care eu nu stiu? Iti creste valoarea umana daca faci o facultate? Devii brusc mai bun, mai nobil, mai milostiv, mai corect, mai generos, mai empatic? Nu. Devii mai informat, ai o perspectiva mai ampla si mai complexa asupra lumii (asta in cazul fericit in care mai si ciulesti urechile pe la cursuri, mai faci si un research pe net pentru proiecte, nu le copii si gata), intelegi mai bine anumite fenomene, si… cam atat. Si acestea le acumulezi daca ai un pic de noroc si interes, daca nu, treci ca gasca prin apa prin facultate.

Am intalnit si oameni ce au terminat o facultate de litere si nu sunt in stare sa foloseasca corect o cratima. Si utilizarea cratimei se invata in scoala primara. Bunica mea, care avea 4 clase, scria impecabil. Iar cuvintele de care nu era sigura cum se scriu la plural le cauta in Dex. Nu voia sa se faca de ras, draga de ea.

Am intalnit si oameni ce au terminat o facultate de matematica si nu stiu teorema lui Pitagora. Unii nu-si mai aminteau nici de valoarea lui pi. Bunicul meu care avea 4 clase o stia si la batranete.

Am intalnit si oameni care au terminat o facultate de istorie si nu stiau macar cu aproximatie in ce secol a domnit Stefan cel Mare. Bunicul meu care avea 4 clase stia toata viata lui Stefan cel Mare, cate razboaie a dus, in ce conditii, cu cine, la ce data… si nu numai despre el, era o adevarata enciclopedie istorica.

Am intalnit atatia oameni de o calitate umana exemplara, multi nu aveau decat 4 clase sau 8, dar aveau un suflet extraordinar. Si un bun simt iesit din comun. Si un simt al ridicolului bine pus la punct. Si o generozitate extraordinara. Oameni care din putinul lor daruiau celor din jur, mai sarmani decat ei, cu o fericire iesita din comun. Daruiau lucruri materiale, dar si spirituale: zambete, speranta, o strangere calda de mana, o imbratisare, intindeau o mana atunci cand cineva avea nevoie de ajutor…

Am intalnit si oameni cu studii superioare de mare impact (scoliti prin tari straine, pe la universitati de renume, cu MBA-uri sonore), care aveau un vid sufletesc imens. In spatele unei imagini bine puse la punct si a unui zid de diplome era un gol… nu tu suflet, nu tu mila, nu tu intelegere fata de semeni… Oameni care batjocureau tot in calea lor, care nu vedeau mai departe de lungul nasului, oameni care se credeau vecini cu Dumnezeu.

In concluzie, calitatea umana nu vine la pachet cu o facultate. Nici macar inteligenta. O facultate nu te face mai destept, ci doar iti da sansa sa devii mai mai destept, dar trebuie sa mai si muncesti pentru asta.  Si chiar daca devii mai destepta asta nu inseamna ca esti si “mai OM”.

Dragilor si dragelor, haideti sa punem pret mai mult pe OM si mai putin pe diplome. Diploma o poate avea oricine, omenia NU.

O noua leapsa

Azi am furat o alta leapsa de la Sinziana.

Întrebările sunt :

1. În momentele cele mai dificile şi în care simţi nevoia să te ajute cineva, la cine te gândeşti prima oară?

La Dumnezeu, sa-mi aduca liniste in suflet, sa-mi lumineze mintea sa aleg calea cea dreapta si sa-mi dea puterea sa o urmez.

Continue reading O noua leapsa

Iubesc animalele mai mult decat oamenii

“Iubesc animalele mai mult decat oamenii” – aud aceasta fraza din ce in ce mai des. Daca la inceput m-a surprins, acum parca mi-a intrat in rutina…

Continue reading Iubesc animalele mai mult decat oamenii

Cand ai privit ultima oara-n jurul tau?

Cand ai privit ultima oara-n jurul tau?

Cand a vazut ultima oara

un zambet curat?

Si unde ai mers

ca sa te bucuri cu adevarat

De glasul tau, de glasul meu?

Continue reading Cand ai privit ultima oara-n jurul tau?

Leapsa cu carti

In general nu particip la lepse, dar asta mi-a placut in mod deosebit, asa ca nu m-am putut abtine. Am preluat-o de la Camy si o dau mai departe tuturor celor pasionati de lectura.

1.Cand cititi, pentru a marca locul unde ati ramas cu lectura, folositi semne de carte sau indoiti paginile?
Folosesc semne de carte, daca am la indemana, daca nu, tin minte numarul paginii la care am ramas. Tin mult la carti, mi-e mila de ele sa le indoi paginile. Uneori le imbrac in coli de hartie, sa nu le deteriorez copertile.
2. Ati primit in ultimul timp o carte drept cadou si, daca da, care a fost aceasta?
Da – “Jocul lui Ender” – o carte extraordinara.
3. Cititi in baie?
Nu. Cititul e o activitate placuta ce trebuie sa aiba loc intr-un spatiu de relaxare – de preferinta pat sau leagan.
4. V-ati gandit vreodata sa scrieti o carte si, daca da, care ar fi fost aceasta?
indemana M-am gandit la mai multe, ca doar imi place sa-mi las imaginatia sa zburde:

– una – “De ce iubesc Romania?”

– a doua – “Povestea firului de iarba”

– a treia – “Frumusetea – intre mit si realitate”
5. Ce credeti despre colectiile de carte de la noi?
Colectiile de carte? Frumoase, cizelate, atent selectionate, toata lumea le cumpara, ca sunt la moda. Oare cati le mai si citesc?
6. Care este cartea preferata?
Grea intrebare… am mai multe carti preferate. “Winettou”, “Pe aripile vantului”, “Fiica lui Mistral”, “Heidi”, “Pe culmile disperarii”…si lista poate continua.
7. Va place sa recititi unele carti si care ar fi acestea?
Foarte rar mi se intampla sa-mi doresc sa recitesc o carte. Cred ca as reciti totusi “Sarmanul Dionis”.
8. Ce parere ati avea de o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciati si ce le-ati spune?
Mi-ar placea sa-i cunosc pe Nicolae Manolescu, George Calinescu si Cioran. Sa-mi scot palaria si sa ma plec in fata lor cu stima si respect. Si sa le spun ca literatura ar fi fost mult prea saraca fara ei.
9. Va place sa vorbiti despre ceea ce cititi si cu cine?
Cu tatal meu, cu iubitul meu.
10. Care sunt motivele care va determina sa alegeti o carte pe care sa o cititi?
Recenziile, postfata, titlul, recomandarile oamenilor cu care impartasesc aceleasi gusturi, coperta – da, stiu, veti spune ca sunt superficiala, dar pentru mine conteaza foarte mult coperta. Imi transmite un mesaj, o stare. Tin minte ca n-am avut puterea sa cumpar o carte recomandata de o prietena pentru ca avea o coperta hidoasa, ce-mi transmitea o stare de delir, de depresie schizofrenica. Si din pacate multe carti au astfel de coperti. Librariile incep sa ma infioare 😛
11. Care credeti ca este o lectura “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie sa o citeasca?
Despre lectura obligatorie a barbatului modern am scris aici. 😀

In rest, fiecare citeste ce are placerea, nimic nu e obligatoriu pe lumea asta. Tind totusi sa cred ca lecturile obligatorii din liceu au fost foarte bune – minus “Concert din muzica de Bach” pentru care am nutrit o profunda ura.
12. Care este locul preferat pentru lectura?
Vara – afara, in leagan sau pe sezlong. Iarna – in pat, sub patura calda, cu o ciocolata calda alaturi.
13. Cand cititi ascultati muzica sau lecturati in liniste?
Preferabil in liniste. Totusi nu ma deranjeaza muzica clasica.
14. Vi s-a intamplat sa cititi carti in format electronic?
Da, destul de des. Sunt obisnuita cu asa ceva.
15. Cititi numai carti cumparate sau si pe cele care sunt imprumutate?
Nu conteaza sursa, important este sa fie o carte buna.
16. “O carte este pentru mine…” Cum ati descrie o carte?
O hrana pentru suflet si minte – daca e vorba de o carte buna. Despre cartile proaste nici nu vreau sa mai vorbesc.

Ce trebuie sa ai ca sa te simti bogata?

Era o dupa-amiaza ploioasa si mohorata. Ma indreptam spre casa, obosita, trista… fusese ziua de salariu si nu luasem banii… imi facusem planul sa-mi cumpar ceva pentru sufletul meu si uite ca trebuia sa aman achizitia…   Trec pe langa statia de tramvai. Tramvaiul tocmai plecase din statie. Un copil mititel si oaches, cu par negru si cret,  imbracat in uniforma, cu ghiozdanelul in spate, alerga cat il tineau picioarele dupa tramvai. Prea tarziu… deja plecase. S-a oprit gafaind, sleit de puteri, si cu glas sfarsit si resemnat striga “Era al meu! Railor!”… si lacrimile incepura sa-i curga siroaie pe obrajii mici. Mi s-a rupt inima… M-am apropiat de el si l-am intrebat de ce plange. Printre lacrimi mi-a spus cum ii furasera colegii un mar pe care-l primise de la o batranica si voia sa-l duca acasa, surorilor lui mai mici, ca el e mai mare si are grija de ele. El e stalpul familiei de cand tata nu mai e… Mi-au dat si mie lacrimile. I-am dat 3 portocale, pentru el si surorile lui mai mici. Ochisorii lui mici si negri s-au luminat, un zambet larg i-a aparut pe fata, le-a luat cu amandoua mainile, ca pe o comoara de pret, m-a pupat pe obraz, si mi-a spus: “Multumesc mult de tot! Dumnezeu sa te binecuvanteze!” si-apoi a luat-o la fuga, sa prinda tramvaiul ce tocmai sosise in statie.

Si dintr-o data mi-am dat seama ca bucuria din ochii acelui copil erau tot ce-mi trebuia pentru a-mi insenina ziua. Nimicul acela pe care voiam sa mi-l cumpar a devenit atat de insignifiant incat nici nu l-am mai cumparat… Sclipirea din ochii acelui copil m-au facut sa ma simt mai bogata. Sufleteste vorbind.

Si-apoi a venit intrebarea Adinei: “Ce trebuie sa te ai ca sa te simti bogata?”. Amintindu-mi de acea intamplare, raspunsul meu e simplu:  Doar placerea de a darui. Imi place sa dau din putinul meu si altora. Atunci ma simt bogata. Cand reusesc sa-i ajut pe cei din jur, oferindu-le ceva, fie acel ceva un bun material, fie un sfat, fie o vorba buna, o mangaiere sau un umar pe care sa planga. A darui e unul din cele mai frumoase sentimente din lume. Si cum sa nu ma simt bogata cand stiu ca prin gestul meu ofer celor din jur o raza de speranta, un sprijin, un zambet, un strop de incredere?

Voua ce va trebuie ca sa va simtiti bogate?

PS: pentru cei care au vreun sambure de indoiala, va asigur ca intamplarea relatata e 100% adevarata, chiar daca pare desprinsa dintr-un caz social de la “Dansez pentru tine”.

Rromii – plaga societatii. Sau nu?

Discutam de curand cu o cunostinta despre verzi si uscate. La un moment dat am ajuns la subiectul “animalele alea negricioase si nespalate”. Am crezut ca se refera la cainii comunitari. Nu, m-am inselat. Se referea la rromi. “Metafora” ei m-a socat un pic. Un pic mai mult. Si m-a intristat. Mult.

Chiar ma gandeam intr-o zi: omenirea a evoluat atat de mult, am ajuns in anul de gratie 2009, in era tehnologiei, si totusi inca mai pastram in sufletul nostru samburele discriminarii. Care are radacini adanc infipte si se dezvolta rapid si puternic. Ce au rromii de sunt “animale”? De ce ar fi ei pe o treapta inferioara a evolutiei? Nu sunt si ei tot oameni? Oare Dumnezeu nu plange in pumni cand vede cum se batjocuresc copiii Sai?

Sunt invinuiti ca fura, ca injura, ca sunt nespalati… dar oare nu sunt si romani stimabili de-ai nostri care fac aceleasi lucruri? Si ei nu mai sunt aratati cu degetul, ca doar sunt ai nostri… Fiecare natiune are si oile sale negre, dar are si oi albe. Nu trebuie sa generalizam. Trebuie sa-i intelegem si sa le dam o mana de ajutor. Vorbeam la un moment dat cu o doamna de etnie rroma. Era trista… voia sa munceasca si i se refuza aceasta sansa pe motivul etniei… i se inchisesera atatea usi in nas… si era o doamna cu scoala, culta, educata… si degeaba. Gasise doar un post de maturatoare, si asta obtinut cu mare greutate… Era o campanie “Scoala te face mare!” – uite ca nu se aplica pentru toti. Sunt multi rromi pe care nu-i angajeaza nimeni, pe motiv ca sunt rromi. Si atunci cand n-ai nici o sursa de venit si nevoile de baza te preseaza, ajungi sa si furi. NU! Nu spun ca e bine. Nu e. Furatul e un pacat, indiferent de cauze si motive. Dar incerc sa-i inteleg. Parlamentarii nostri fura ca sa le mai cumpere feciorilor cate un Porche… No comment.

Si haideti sa va spun o intamplare: in liceu eram mai slaba din fire. Intr-o vara mi s-a facut rau in tramvai, de la caldura prea mare si lipsa de aer, si am cazut din picioare. Un mos in spatele meu comenta ca asa-i cu tineretul din ziua de azi, tine diete pana la infometare si apoi cade din picioare. Ca o paranteza, pot sa va spun ca-n viata mea n-am tinut o dieta si nu m-am infometat. Asa ma lasase mama natura, mai slaba. Si mosul mi-a intors spatele nepasator, desi eu cazusem jos. O tiganca impreuna cu copilul ei de maxim 6-7 ani m-au ridicat repede de jos, grijulii, m-au stropit cu apa, copilul mi-a dat din sucul lui, sa ma rehidratez, si ma mangaia pe frunte, sa ma fac bine. Asta in timp ce oamenii din tramvai isi vedeau de treburile lor…

Sunt oameni si oameni… nu trebuie sa-i dam deoparte pentru simplul fapt ca sunt rromi… cine suntem noi sa-i judecam, sa le punem o stampila in frunte si sa-i scuipam, ca doar ne sunt inferiori… De multe ori ei sunt cei care ne dau adevarate dovezi de omenie, si noi suntem cei inferiori…

Haideti sa nu-i mai privim pe toti cu ochi reci si nemilosi, cu scarba si superioritate, si sa incercam intai sa-i cunoastem… Sub pielea negricioasa si fustele lungi se pot ascunde suflete mari. Mai mari decat ale multora dintre noi.

Iar de inima albastra…

Va las cu o melodie de suflet, pe care o iubesc. Sa aveti un weekend cat mai frumos.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=E5bSqcRz3Uw&feature=PlayList&p=C5EB575C37B5560A&index=55]

De inima albastra

Sunt obosita,  mi-e somn si simt nevoia sa ascult melodia mea de suflet – “de inima albastra” cum ii zic prietenii. Imi plac foarte mult atat versurile, cat si linia melodica, dar si videoclipul…imi da o stare de bine incredibila, ma duce cu gandul la o lume de basm… va las si pe voi in compania ei. O seara placuta sa aveti!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=oi-5uMm4JU0]