Vai ce tragedie – are bluza ca a mea!

Citeam intr-o zi un articol despre posibila venire a magazinelor H&M in Romania.  Bineinteles, era o stire falsa.  Si citeam si despre parerea cititorilor. Care mai de care se bucurau gandindu-se ca ar putea aceste produse si in Romania (chiar daca ar putea fi mai scumpe decat in strainate). La un moment dat am dat peste un comentariu care m-a lasat cu gura cascata (ce vreti, uneori sunt usor de impresionat):

Eu sincer, prefer sa nu vina, pentru ca am deja o gramada de hainute de acolo si nu prea imi convine sa vad la toata lumea pe strada haine ca ale mele :( desi am vazut deja cateva x(

Nu inteleg persoanele astea crizate, pentru ca mi se pare tragi-comic, infantil si de neinteles un asemenea comportament. Nu mi se pare un capat de tara faptul ca cineva are un obiect vestimentar ca al tau. Nu-ti doboara cu nimic stilul tau personal. Stilul nu consta doar in unicitate in sensul de posesor de haine exclusive, ci si in istetimea si ingeniozitatea cu care combini piesele vestimentare, cu care adaugi accesoriul potrivit (sau chiar unul care pare total nepotrivit), cu care reusesti sa personalizezi un lucru comun, iar atitudinea e sarea si piperul.

Tocmai asta este interesant: cum reusesti sa iesi din anonimat daca nu ai posibilitatea de a-ti cumpara haine unicat, de a merge in strainatate la shopping  si de a apela la o croitoreasa? Te resemnezi ca vei ramane un exponent banal si ordinar al speciei, intreaga viata?